Un alt înger de rumeguș

Spre strada cu becurile adeseori furate
Adun în drumul spre casă
Tăcerile abandonate în stațiile de autobuz.
Ca într-un quasi barter care mă avantajează
Pe banca rece a călătorului febril
Lipesc un emoticon zâmbind și cu ochii spre cer.
Poate învățăm să ne desenăm zilele altfel.
Trec pe lângă treptele intrării în biserica din cartier…
Peste o duzină de chiștoace de țigară, 
Poate semn al nerăbdării,
Al emoțiilor întâlnirii cu Dumnezeu.
Iar eu, tot merg spre strada cu becurile adeseori furate.
Undeva, într-un apartament din apropiere
Un plâns funebru acoperă o manea redată în buclă
Și tot ce-mi doresc este puțină lumină.
Un alt înger de rumeguș devine torță
Pentru cel dus și pentru mine.
Acasă, ca într-un exercițiu de contabilitate primara
Liniștit, îmi voi număra îngerii.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

i.colnect.net