Pentru unii, camera de hotel este doar un spațiu intermediar
între două drumuri, un popas pentru odihnă între două drumeții, între două
întâlniri de afaceri sau, de ce nu, spațiul-gazdă al plăcerilor vinovate.
Deoarece poetul este însăși definiția singurătății între două metafore, pentru
acesta camera de hotel reprezintă marea întâlnire cu tăcerea, cu propriile
gânduri, un spațiu al dialogului cu sinele. De aici și până la întâlnirea cu
poezia, nu e decât un pas, o clipire.
Așa s-a întâmplat și în urmă cu o săptămână când, însoțit doar de Euterpe, într-o cameră de hotel din Sibiu a apărut poemul "Nicio veste din Cibinium". Ca într-un scenariu de film dedicat poeziei, încă nescris, totul se termină cu un bilet lăsat pe pernă și speranța într-o viitoare întâlnire, în numele unor versuri care cer să fie scrise.
Așa s-a întâmplat și în urmă cu o săptămână când, însoțit doar de Euterpe, într-o cameră de hotel din Sibiu a apărut poemul "Nicio veste din Cibinium". Ca într-un scenariu de film dedicat poeziei, încă nescris, totul se termină cu un bilet lăsat pe pernă și speranța într-o viitoare întâlnire, în numele unor versuri care cer să fie scrise.
Și, totuși, puteai să mai stai până-n zori...
Aș fi vrut,
Cu vârful unui creion înmuiat în Cabernet
Să îți desenez pe piele
O dimineață în doi.
Dacă vei mai dori
Să repeți zborul liber,
Bucuria întâlnirii noastre și aripile
Le-am ascuns
În tabloul de pe perete.
Hotel Silva Sibiu, 25 mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu