Ca umbra albatrosului rătăcit printre
Urme de gânduri ciobite eșuate la țărm,
Aproape albastră ca o himeră
Care-mi poartă resemnările pe brațe
În abisuri, printre confuzii, abandonuri
Și poeme - evadări spre istorii prăfuite,
Mări policrome în versuri, încă nedescoperite,
Crude ca visele copiilor într-o lume uscată,
Perfuzată, sterilă și rece.
În vechiul cafe bar, în fum de Virginia Blend,
Unde cândva ne hrăneam neliniștile,
Aceleași portrete de poeți schițați în acuarelă,
Ne îndeamnă să credem că ea este aproape albastră.
Pun pe repeat Almost Blue, un pian, o trompetă
Și visul meu cu inorogul prăbușit în mare
Va rămâne un poem pe care nu-l voi scrie niciodată.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"
 |
| needpix.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu