Powered By Blogger

miercuri, 20 mai 2020

Repetând rolul uitării

Când m-am trezit,
Pentru prima dată am simțit
Înjunghierea celei mai vii amintiri
În care îngerilor mei
Le crăpaseră pielea de lut
Pentru a-și elibera aripile
Desenate cu lacrimile
Unei copilării, parcă evadată
Dintr-un timp suspendat
Între două lumi
Care nu m-au dorit niciodată.
De atunci, în fiecare dimineață
Urc pe scenă și repetând rolul uitării,
Declam cu încredere
Ca-ntr-o incantație urbană
A fost odată ca niciodată...

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu