Țineam o coală albă în mâini
și trebuia să ne desenăm destinul...
sau neputința, dorința de a trăi altceva.
Cu un creion de ochi înmuiat într-o cupă de șampanie
ai desenat pe harta tăcerii noastre
un zbor de pasăre în căutarea altui trup
care să-și dorească să fie zeul unui nou răsărit.
Eu am desenat chipul unui prieten vechi,
care mi-a explicat într-o seară
de ce nu trebuie să ne tatuăm înfrângerile pe suflet,
să le ascundem printre amintiri...
Te iubesc, Don Quijote!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| istockphoto.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu