Le-am rugat să tacă doar când se nasc noi culori
În ochi de prunci, în amintiri - flash-uri cu muguri la tâmple,
În priviri ascunse-n poeme vechi, în flori...
Dorindu-și alt rol printre tăceri mai noi
Cuvintele mele s-au mutat în ultimul anunț
Despre naufragiul păsărilor în trupul poeților
Și-n singura piesă de teatru despre statui și umbre
Ce lăcrimează când apune soarele.
Pe scena aceasta cuvintele mele nu știu să se bucure
Nici măcar acum când tăcerile
Și-au făcut cuib în ochii pruncilor,
În amintiri cu fluturi dansând pe praguri înverzite.
Piesa trebuia să aibă la final o replică despre înviere!
Am uitat-o!
Când îmi voi aduce aminte cine sunt
Îmi voi scrie cuvintele pe trupul poeților.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| pinterest.fr |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu