La porțile acestei duminici fără vlagă,
Pe marginea acestui hău săpat din nepăsare
Care ne așteaptă să îngropăm amintirile
Și zilele în care ne strigam pe nume,
Bucuroși că ne înfloreau trupurile iarna.
- Eu n-aș lăsa și ziua asta să treacă...
Mi-aș construi un calendar nou, spuse el!
Ea tăcea culegând de pe jos nisipul,
Fotografiile și ultimele zâmbete
Din clepsidra lor spartă.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu