care a învățat să încolțească în răni
de foști soldați muribunzi,
din trupuri de sirene eșuate pe maluri
în lipsa viselor, cândva păzite de fluturi.
Blestemul uitării perfuzat în tăcere
vă închide ochiul orb și uscat
care a uitat ce înseamnă lacrima;
ați fost martori la agonia Aurorei,
la funeraliile ultimelor ei nopți
ucise de voi în catacombele orașului,
în abatorul de iluzii și umbre.
Cui îi mai pasă astăzi de clopotarul cetății?!
Lăsați-mă să ies pe poarta aceasta îngustă
pe unde au intrat demonii nepăsării
chemați de voi, înapoi, acasă!
Lăsați-mă să-mi exersez pasul pe urmele copiilor,
spre albumul cu amintiri despre nunțile cerbilor,
mirosul de pâine coaptă de pe soba copilăriei,
praful străzilor care îmi închidea orice rană
când ridicam brațele să-mi trag cerul mai aproape.
Lăsați-mă să-mi desenez zilele pe muguri de cireș,
pe trup de magnolii, pe maci tăcuți și iasomie crudă,
s-adorm într-un hamac din umbre împletite
legat de două gări, ruine biciuite;
să desenez pe șine drum nou
doar când e lună plină
și-atunci când plouă
doar la ferestre sparte
să nu-mi găsească nimeni nicio vină!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| Claude Monet - Train tracks at the Saint Lazare Station |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu