am regăsit într-un calendar vechi
ultimele zile ale câinelui
care nu a știut niciodată
să fugă sau să muște
din întunericul cu brațele lungi
de tăceri tăioase și neliniști scoase din răni.
Atunci am lăcrimat pentru prima dată
peste fotografia mea cu urme de canini
de lapte și însângerați.
Tinerețea aceea rănită de colții frustrărilor
o resimt în fiecare an cum arde
în flăcările lumânărilor aprinse
pe un tort în culori de toamnă
pe care scrie cu litere mici, ruginite:
,,Florile acestea cu perfuzii în petale
vor reveni la fereastra ta
când vei învăța să muști
din diminețile netrăite de nimeni,
acum doar o pradă inutilă
pentru ochii tăi orbi!"
Ieri, în fața anticariatului din colțul străzii,
mestecând cu lăcomie
prima dimineață din geneza lumii
două voci s-au scuturat de tăcere:
,,Bună dimineața, poetule!"
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| collegecrosse.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu