Să ne imaginăm tot angrenajul acesta literar din România ca fiind o casă cu mai multe etaje. Aici, în acest imobil trăiesc împreună, cu bune, dar și cu frustrări, nemulțumiri reale scriitori, poeți, critici literari, editori, graficieni, fiecare cu talentul lui, cu propriile opinii și experiențe social-culturale. După cele observate în timp, după activitatea desfășurată aici, după gradul de experiență al celor care scriu am identificat o serie de, să le zicem ligi, așa, ca în fotbal: liga debutanților, a promisiunilor (scriitori care merită ținuți sub observație datorită textelor bune, care atrag atenția), liga
confirmaților (membrii USR, scriitori care au confirmat în timp prin volume apreciate de critică și cititori), liga popularilor (autori foarte cunoscuți, prezenți în majoritatea publicațiilor culturale sau invitați la diverse evenimente literare) și liga vedetelor (autori care pot fi văzuți doar la anumite evenimente literare publice, în emisiuni culturale tv sau radiofonice). La parter, imediat cum se intră în această clădire „cu pretenții” întâlnim sectorul debutanților. Este locul cel mai aglomerat din toată casa. Imaginați-vă un mușuroi cu furnici mari, bătrâne (hotărâte să ocupe un loc în liga confirmaților doar pentru beneficiile oferite de acest statut), tineri cu dinții strânși, ambițioși, furnicuțe fascinate de ideea de a fi autoarele unor cărți prezente în librărie, visând la o oarecare faimă, respect, să ofere autografe colegilor de școală (mai târziu autori de best-seller-uri), furnicuțe care ar face orice și scrie oricum numai să câștige un premiu național care să le propulseze în pagini întregi ale unor reviste cu tradiție și furnici liniștite care își văd de scris considerându-l o chemare, acel ceva la care nu pot renunța indiferent de numărul barierelor sau a nedreptăților cu care sunt lovite. Tot aici, la parter sunt cele mai multe încăperi, birouri ale zecilor de reviste și edituri care încearcă tot felul de strategii de marketing, caută posibilități care să atragă cât mai mulți creatori, indiferent de vocea interioară, de glasul care dorește să fie auzit, srl-uri diverse care rezervă loc atât celor cu potențial literar, cât și acelora în fața cărora hârtia oftează, tace și acceptă cu neputință tot ceea ce nu se poate spune nici măcar duhovnicilor. Până aici, toate bune! Atmosfera de la parter reflectă cu adevărat ideea de democrație, libertatea de exprimare, de a încerca acel ceva care ar putea fi o reușită, o satisfacție, bucuria care te îndeamnă să mergi mai departe. Adevăratele încercări care pun sângele în mișcare și nervii în competiție abia acum își fac apariția. Dacă ești de bună credință și principiile sunt cele care îți dictează pașii pe scări, cu cât încerci să treci la un nivel superior, cu atât obstacolele se înmulțesc, invidiile și orgoliile nemăsurate devin umbre care pândesc la orice colț, iar frustrările devin arme care te amenință să renunți. Alții, destul de mulți, au propriile lor socoteli, își gestionează altfel bunul simț și demnitatea, vectorii de reușită fiind compromisul, derapajul moral în contextul unor conjuncturi dubioase și jocuri de culise premeditate. În timp ce voi, autori demni, vă asumați conștient pasul pe scări, plin de provocări spre nivelul următor alții, argumentând zgomotos pe marginea „valorii lor certe” iau liftul. Sacrificii se fac de ambele părți, dar gustul reușitei reale îl simte doar acela care se zbate să fie altfel, care nu vrea să fie o altă linie trasată haotic pe harta vieții. Gustul fiecărei victorii sau înfrângeri sincere îl va simți acela care este conștient că în lumea plină de linii el este curba care face diferența. Sus, la ultimul etaj sunt birourile conducerii. Aici sunt aceia care, în lipsa ferestrelor nu pot și nici nu vor să privească în jos, să participe la trierea și identificarea acelor voci din ligile inferioare care merită să fie auzite în această mare paradă a gândurilor și sentimentelor lumii.
Chiar dacă uneori, pe nedrept nu sunteți vizibil conturați în pagini de revistă, nu vi se recunosc anumite reușite literare, bucurați-vă că existați între parantezele acestui har care v-a ales să faceți poezie! În această matematică a necunoscutelor, a oportunităților, a dilemelor, a concesiilor, vouă, care vi s-a dat cu adevărat harul, bucurați-vă că faceți parte din ecuația poeziei fără să așteptați confirmări și glorii de-o clipă. Iar vouă, celor care priviți în gol, de acolo de sus, anesteziați cu nepăsare și orbiți doar de interese personale, vouă, celor care mențineți vie caracatița asta a nedreptăților care sugrumă glasuri vii și anulează zborurile unor aripi tinere, luați o pauză și lăsați poezia să vorbească!
material de Gabriel Dragnea (Revista Sud, nr. 5-6 / 2019, rubrica PRETEXTE)
