lângă o biserică cu clopot spart, un pian,
un înger bolnav, înlăcrimat și tăcut
ca o primăvară orfană, cu verdele rătăcit
printre umbrele unei picturi despre noaptea unui trecător
cu visele ascunse în păsări și sfinți.
Eu îmbrățișez spectatorii ca-ntr-un rămas bun
și le șoptesc, așa cum o fac tăcerile îngerilor:
Lăsați-vă rădăcinile-n cer!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
pinterest.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu