Doi poeți în umbra orașului

                                poetului Alexandru Cazacu

Indiferent de ce se va întâmpla cu noi,
Chiar dacă vom rămâne o umbră a unor poeți
Printre umbrele orașului neiubite de nimeni...
Sufletul tău și al meu se vor zidi -
Împreună cu ultimele noastre poeme
Despre cetăți, doruri și oameni -
În cel mai vechi și mai înalt turn de veghe
De unde pot fi văzute visele
Cum vin și pleacă de la un copil la altul...

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

Poet's Seat Tower din SUA (recorder.com)

Desculț printre gânduri

M-am săturat de rolul acesta...
Îl joc de mii de ori în fiecare viață
Și nicio tristețe nu îngheață
În iernile pe care le sculptez
Pe venele lor moarte
Prin care trec doar regrete
Și niciun dor, nicio primăvară,
Nici măcar un ecou, strigăt de copil,
Invitație la jocul "Desculț printre gânduri"...
Nimic!
Celor cu măștile uzate,
Care nu mai spun nimic,
Niciun refren despre viață
Le sigilez glasul și le ung trupul
Cu parfum de viață nouă
Și le pun în inimi muguri de primăvară
Culeși din privirile copiilor.
M-am săturat de rolul acesta
În care număr tăcerile
Ascultând la gramofonul lumii
Același refren al piesei "Un monde malade".
Eu trebuie să tac, așa, ca o taină
Și să împart nopțile tuturor poeților,
Să scrie ei despre toate acestea.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

e-communio.ro

Ultima replică

Nu mi-au mai rămas
Decât câteva versuri despre singurătate
Ascunse într-un părăsit cuib de pasăre oarbă
În care și acum se aude
Ecoul unui jurământ de iubire
Păstrat într-o scoică spartă.

Voi intra pe scenă și voi spune:
"Eu am rămas singura tăcere
Care îți vorbește în fiecare noapte
Despre anulatele zboruri însângerate
Ale unor îngeri pălmuiți
De gerul care ți-a înghețat amintirile cu noi
Și prima îmbrățișare abandonată
Lângă ceasul gării care cândva
Număra așteptările și lacrimile din Civitavecchia."

Mai ții minte iarna aceea bizară
Când ne-am cununat gândurile sub flori de cireș?

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

civitavecchia.portmobility.it

Aripi albastre

De atunci eu nu mai dorm noaptea...
Îi caut ceața să-mi hrănesc cuvintele
Tremurânde în ecou de vioară abandonată
Care strigă și acum fără vlagă
Tulburând zborul îngerilor
Lângă porțile ruginite ale cerului:
"... în visele păsărilor, păsărilor
doar poeții, poeții au aripi...."
Și-apoi, brusc, peste ecoul întrerupt
Coboară tăcerea încet,
Ca o lacrimă de copil
Peste o fracturată aripă de fluture,
Ca un giulgiu tras prea devreme
Peste ochii unui muribund.

Din noaptea aceea, din turnul cu ceasul stricat,
La miezul nopții se aruncă răvașe în alb-negru
Pentru ultimii visători ai cetății:
"Poeții au aripi albastre!"

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

deviantart.com

Grupul de la Bolintin

          După mai bine de 20 de ani de activitate culturală, poeţii şi scriitorii care se reunesc periodic la Bolintinul din Vale în numele prieteniei şi poeziei merită să se legitimeze cu o antologie proprie. Proiectul acesta a început anul trecut și va fi gata spre sfârșitul acestei luni. Cartea cuprinde texte care aparțin poeților și scriitorilor bolintineni sau din imediata apropiere a Bolintinului.

Această antologie scoate în evidență efervescența culturală din acest spațiu giurgiuvean generată de acești creatori. Grupul de la Bolintin cuprinde și câțiva poeți care, deși nu sunt de-ai locului ei reprezintă o mică parte a angrenajului care pune în mișcare fiecare eveniment cultural organizat de Revista Sud și Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu. Într-un viitor apropiat avem în vedere și realizarea celui de-al doilea volum în care să prezentăm toți colaboratorii permanenți ai Revistei Sud, consecvenți prin prezența lor cu texte literare în paginile acestei reviste.

...doar un sfat

Dacă încă mai vreți să vă vedeți gândurile înflorite, nu-i învățați pe îngeri cum se moare!

pastila de emoție a lui Gabriel D.

moushette.blogspot.com

Repetiție finală cu înger

- sfârșitul se amână -

...el ar fi trebuit să intre în scenă șoptind așa:
"mi-au adormit toți caii
pe iarba aceasta roșie!"
Și-atunci tu veneai și îi desenai
pe frunte un fluture.

El ar fi trebuit să continue
și înlăcrimat să spună:
"gândurile mele au îngenuncheat
pe iarba aceasta mai roșie decât ieri!"
Și-atunci tu veneai și îi tatuai
sufletul cu flori de cireș.

Cu glasul aproape stins
el ar fi trebuit să iasă din scenă
și tremurând să spună:
"Cineva a răsturnat luna încinsă
peste nopțile fără îngeri de pază!"
Tu îi stropeai urmele pașilor
cu roua dimineților pierdute
și cu lacrimile copiilor triști.

Cortina trebuia să cadă peste
singurul martor al acestei renașteri:
un fir alb de regină a nopții
ascuns printre firele de iarbă roșie.

Dar cortina a căzut peste un înger
care privea totul în tăcere,
fără să știe că aceasta era repetiția finală
pentru un ultim spectacol al lumii.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

hollywoodreporter.com