...el ar fi trebuit să intre în scenă șoptind așa:
"mi-au adormit toți caii
pe iarba aceasta roșie!"
Și-atunci tu veneai și îi desenai
pe frunte un fluture.
El ar fi trebuit să continue
și înlăcrimat să spună:
"gândurile mele au îngenuncheat
pe iarba aceasta mai roșie decât ieri!"
Și-atunci tu veneai și îi tatuai
sufletul cu flori de cireș.
Cu glasul aproape stins
el ar fi trebuit să iasă din scenă
și tremurând să spună:
"Cineva a răsturnat luna încinsă
peste nopțile fără îngeri de pază!"
Tu îi stropeai urmele pașilor
cu roua dimineților pierdute
și cu lacrimile copiilor triști.
Cortina trebuia să cadă peste
singurul martor al acestei renașteri:
un fir alb de regină a nopții
ascuns printre firele de iarbă roșie.
Dar cortina a căzut peste un înger
care privea totul în tăcere,
fără să știe că aceasta era repetiția finală
pentru un ultim spectacol al lumii.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| hollywoodreporter.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu