se hrănesc, se miră și cresc doar tăcerile...
În ziua în care nu voi mai putea iubi nicio umbră
care dansează pe fruntea unui înger,
când nu voi mai putea scrie poeme cu păsările oarbe
care și acum îmi ciugulesc din suflet
ca dintr-o pâine caldă...
în ziua în care nici măcar anotimpurile
nu-mi vor mai bate pe umăr să-mi spună "bună ziua, poetule",
voi da un anunț în ziar
că plec spre alte Duminici, în alt calendar.
Nu-i așa că în roua dimineților sunt lacrimi de sfinți?
...peste trupuri bolnave, în plâns de copii, peste fluturi, în muguri?
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| nko-nta.blogspot.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu