Decât câteva versuri despre singurătate
Ascunse într-un părăsit cuib de pasăre oarbă
În care și acum se aude
Ecoul unui jurământ de iubire
Păstrat într-o scoică spartă.
Voi intra pe scenă și voi spune:
"Eu am rămas singura tăcere
Care îți vorbește în fiecare noapte
Despre anulatele zboruri însângerate
Ale unor îngeri pălmuiți
De gerul care ți-a înghețat amintirile cu noi
Și prima îmbrățișare abandonată
Lângă ceasul gării care cândva
Număra așteptările și lacrimile din Civitavecchia."
Mai ții minte iarna aceea bizară
Când ne-am cununat gândurile sub flori de cireș?
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| civitavecchia.portmobility.it |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu