Purtate în copilăria-mi șchioapă...
Ele nu au vrut să mă învețe ce este renunțarea,
Mersul înapoi, fuga din calendarul anotimpurilor
Măștile mele hrănite cu "și totuși" sau "poate că"
M-au privit neîncetat, de aproape și curioase
Când am început s-o iubesc pe Manon,
M-au lăsat să desenez suferințe și lacrimi împietrite
Pe sânii ei înmuguriți în gândurile mele.
Astăzi mi-am adunat toate măștile
În teatrul acesta abandonat, pe scena rece
Și le-am citit din poemele trecerii mele prin viață.
Asemenea cerului, acum vindecat de singurătate,
Vă spun și vouă și măștilor voastre,
Faceți terapie cu păsări!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| sureshg.files.wordpress.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu