...și norii aceia se scurgeau lent
spre diminețile mocnind în brațele nopții,
ca lacrimile și sudoarea pe fruntea inorogului.
Sunt prea mulți oameni de îngrijit,
brațe, inimi, conștiințe, priviri și tăceri perfuzate...
Vindecați, oameni își răneau din nou trupul
numai să li se atingă iarăși brațele, inimile,
conștiințele cu florile de lotus
culese de pe trupul inorogului obosit.
...și norii aceia, trepte de spumă,
pe ritmul unei necunoscute suite de Bach
coborau zilnic până aproape de glezne.
Doar atunci așteptările mele deveneau fulgi de cenușă
într-un anotimp căruia nu-i voi putea da niciodată
un nume.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"
 |
| fatherkevinestabrook.blogspot.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu