Când a deschis ochii era
întins pe alge
și privea cerul la apus ca o
poartă închisă.
Un clovn înlăcrimat alerga
fără nicio grimasă,
cu tăcerile pe umăr ca-ntr-o
probă de rezistență
în fața nopții, a frigului,
a singurătății.
Un pescăruș mort, lovit de
valuri
brusc îi reaminti clovnului
că și soldații mai mor,
vii doar în cărțile unei
istorii tot mai necunoscute
care le uită numele repede.
Clovnul se tot îndepărta ca
un ultim vis cu zâmbet.
Celălalt, privind ființa
devenită o siluetă neclară
a unei enigme tot mai
tulburătoare
începu să îi caute urmele
adânci ale pașilor
și să le umple cu fluturi.
Privindu-mă cum caut urme de
pași în întuneric
încep să număr ultimii
fluturi fosforescenți
adunați din cele mai
frumoase poezii ale lumii.
Doar mâine seară mai pot
alerga cu tăcerile pe umăr
ca-ntr-o scenă de film care
a rulat până azi neîntrerupt,
peliculă în care sunt și
martor și actor și destin.
De mâine voi începe să
sculptez îngeri în pragul casei
ca să arăt lumii că nu sunt singur.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
„După această virgulă”
 |
| dbarlow.wordpress.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu