Secunde încă vii pe ceasul lumii

- celei care astăzi tace -

Astăzi mi-am revăzut rana, încă deschisă
În care se ascunde ultima noastră primăvară.
Încă am sub pleoape cuiburi crăpate,
Cu păsări care se iubesc în taină
Sub rupta haină care ne-a dezghețat primul sărut
Pe-un așternut de frunze-mbrățișate -
Primit de la fluturii care dorm în flori de cireș -
Peste care au plâns diminețile bolnave, fără noi,
Amândoi, rătăciți în gări diferite,
Cu privirile împietrite spre ceasul lumii,
Numărând secundele până la ultimul act pe scena destinului
În care vom zâmbi iarăși în ecoul lui "n'oubliez jamais"
Rostit ca o poruncă de îngerul dorului.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

Time is Of the Essence - Kathleen Patrick