Am fost prizonierul condamnat
Să visez libertatea din spatele valurilor,
Obligat să îmbrățișez penumbrele,
Renunțarea de te căuta dincolo de porțile zorilor
Care mi te ascund ca pedeapsă pentru neascultare...
Da, am vrut să rămân doar brațe,
Iar trupul să-l sparg în mii de bucăți
Pentru albatroșii rătăciți pe maluri.
Iubito, iartă-mă că mi-a fost teamă
Să îți ofer cea mai frumoasă poezie a lumii: „1+1”.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
qph.fs.quoracdn.net |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu