Doar un desen mai am

Păşesc în cerc şi lumea mi se pare goală

De aşteptări, dorinţe, ambiţii, năzuinţi

Am îngheţat să tot aştept afară

Iar tu, la cald, să-ngâni şi-n şoaptă să mă minţi.

Şi cercul se închide şi strânge-n el tăcerea

Blazări tot încolţesc pe un pământ secat

În negură şi ceaţă nici nu mai simt plăcerea

De-a mă uni cu clipa, s-o mângâi, am uitat.

Păşesc în cerc şi pasul mi se pare mort

Când vreau să mă avânt cu aripi de iluzii

Am vise ce se nasc şi se hrănesc în cort

Şi sentimente ce nu-şi doresc infuzii.

Doar un desen mai am din sutele vândute

Cu trenuri în derivă şi cu vagoane goale.

Cu poftă am să-l mistui în gările tăcute

Ce îmi ascund pe şine doar griji ce-mi dau târcoale.

Şi-am tot sperat că n-o să mă mai doară pasul

Când îl strecor pe străzi şi printre oameni trişti

Că n-o să-mi mai hrănesc cu vorbe grele glasul

Fără să-mi pierd iubirea printre navetişti.

Gabriel Dragnea [Adjudeanu ]