Un
înger rezemat de o umbră solitară
Privește neliniștit cum păsările timpului
Se hrănesc cu letargia oamenilor.
Pașii lor într-un sincron perfect
Cu secundarul ceasului din gara părăsită
Anunță moartea ultimului canar,
Singurul eliberat de Ziua Conștiinței.
Un înger rezemat de o umbră
Își tatuează aripile cu simbolul îndoielii și al tristeții,
O heraldică a neputinței oamenilor
De a se elibera din propriile închisori
Construite pe ruine de suflet.
Întunericul păstrat atent de om în proscomidiar
Devine sursă de inspirație pentru pictorii orbi,
Creatori de succes în orașul celor singuri,
Atei, amorfi, cu visul schilodit și rece.
Un înger rezemat de o umbră tăcută
Își aprinde o țigară,
Singura lumină în care se mai poate vedea
Chipul schimonosit al omului.
Privește neliniștit cum păsările timpului
Se hrănesc cu letargia oamenilor.
Pașii lor într-un sincron perfect
Cu secundarul ceasului din gara părăsită
Anunță moartea ultimului canar,
Singurul eliberat de Ziua Conștiinței.
Un înger rezemat de o umbră
Își tatuează aripile cu simbolul îndoielii și al tristeții,
O heraldică a neputinței oamenilor
De a se elibera din propriile închisori
Construite pe ruine de suflet.
Întunericul păstrat atent de om în proscomidiar
Devine sursă de inspirație pentru pictorii orbi,
Creatori de succes în orașul celor singuri,
Atei, amorfi, cu visul schilodit și rece.
Un înger rezemat de o umbră tăcută
Își aprinde o țigară,
Singura lumină în care se mai poate vedea
Chipul schimonosit al omului.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
„După această virgulă”
 |
| pinterest.co.uk |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu