O pasăre albă în cuibul umbrelor,
un tren al evadării într-o gară de condamnați.
Un suspin, un puls;
o tăcere, ultima privire panoramică a unui muribund.
Păsările nu știu să se oprească din zbor
Suspendate între două vârste, două vise,
Între două secunde îmbrățișate pe marginea ceasului.
În acest tablou, copilul jongleur cu grenade
Dinamitează orașul părăsit de îngeri
Și se ascunde lângă pasărea albă
În cuibul cu umbre.
Nu-i spuneți nimic...
Lăsați-l să doarmă
Până reușim să găsim
Cea mai frumoasă definiție a destinului.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"
un tren al evadării într-o gară de condamnați.
Un suspin, un puls;
o tăcere, ultima privire panoramică a unui muribund.
Păsările nu știu să se oprească din zbor
Suspendate între două vârste, două vise,
Între două secunde îmbrățișate pe marginea ceasului.
În acest tablou, copilul jongleur cu grenade
Dinamitează orașul părăsit de îngeri
Și se ascunde lângă pasărea albă
În cuibul cu umbre.
Nu-i spuneți nimic...
Lăsați-l să doarmă
Până reușim să găsim
Cea mai frumoasă definiție a destinului.
din volumul în lucru
"După această virgulă"
artmajeur.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu