S-a
tot discutat în ultimii ani despre soarta cărților tipărite și, mulți dintre
cei intervievați au considerat că ele nu vor dispărea prea curând. Unii
argumentau, la modul olfactiv, că nu pot concepe o lectură fără a simți mirosul
hârtiei, fie ea veche, dintr-un raft de anticariat sau hârtie proaspăt
tipărită, preludiul unei noi plimbări printre întrebări și răspunsuri. Alții,
din dorința de a se desfășura într-un spațiu cât mai puțin aglomerat de piese
de mobilier au îmbrățișat tendințele moderne impuse de mereu noile tehnologii,
citind, așadar, cărți în variantă electronică. Până la urmă, fie ea carte
mirosind a tipografie, lemn, cerneală sau plastic încins - în cazul tabletelor
sau telefoanelor smart - intenția de a cunoaște lumi noi, diverse puncte de
vedere, imagini și tipologii umane recognoscibile la tot pasul este lăudabilă.
Multă
vreme respingeam imaginea oricărei persoane care îmbrățișa o lectură simplă a
cărților cu mesaj-mărturisire, la nivelul de „hai să-ți spun ce mi s-a
întâmplat ieri seară, cu tipul întâlnit în metrou”, în genul cărților Sandrei
Brown, Danielle Steel sau Nora Roberts. Dar, observând atitudinea publică,
reacțiile pline de suficiență ale multora dintre tinerii generațiilor care
astăzi se prăbușesc prea ușor în încercarea de a trece obstacole precum
bacalaureatul, am ajuns să am o senzație de plăcererezervată privindu-i pe
aceia care citesc orice și oriunde. Îmi spun că, poate, totuși, mai avem o
șansă în lupta dusă cu nepăsarea care alungă emoția, indiferența care corodează
sufletul și ignoranța care amputează cele mai bune intenții. Așadar, zâmbesc în
fața cărții citite în metrou, răsfoită în tramvai sau sub soarele arzător.
Da,
de fapt aici am vrut să ajung! Intenția de a scrie despre cărțile care se
citesc pe plajă, la malul mării, sub soare, protejați de diversele loțiuni
împotriva arsurilor solare am avut-o încă de anul trecut. Nu mai știu care
motive, mai mult sau mai puțin obiective, m-au împiedicat să scriu despre acest
subiect, cert este că am pierdut un tren. Și, cum în calendar anotimpurile se
invită unele pe altele, anul acesta am fost din nou martorul celor care au
preferat să se refugieze printre file de carte, fie ele polițiste, de dragoste,
medicale, biografice, motivaționale sau beletristică. Astfel că, pe parcursul
celor șase zile petrecute pe plaja Stațiunii 2 Mai am remarcat citindu-se „Dune”,
a lui Frank Herbert, o carte de referință pentru iubitorii de literatură
science-fiction, o remarcabilă creație a lui John Grisham, „Firma”,
un real succes, atât editorial, cât și cinematografic. Pe un alt palier se află
cartea „Pacienta tăcută”, semnată Alex Michaelides, dovadă
că oamenii încă vor să fie ținuți într-un oarecare suspans, fie că vorbim de
cărți polițiste, fie că ne raportămla cărți scrise în nota thriller-ului
psihologic. Și, pentru că aminteam mai devreme de cărți biografice, am întâlnit
un bărbat aflat în jurul vârstei de 50 de ani, pasionat de sportul alb, care
citea biografia lui Andre Agasi. Iată, deci, un exemplu de diversitate socială
și culturală. În rest, cărți-reper, lucrări care nu dau răspunsuri directe, ci
te îndeamnă să îți pui întrebări corespunzătoare pentru o mai bună înțelegere a
lumii, a sinelui raportat la ea: „Pe drum” de Jack Kerouak, „Cele trei fiice
ale Evei” de Elif Shafak, „Băieții și alte povestiri”
de Mario Vargas Llosa sau „Contraviața” a lui Philip
Roth. Surpriza plăcută a acestui experiment a fost prezența discretă, pe un
șezlong, a cărții „Doamna cu ochelari negri” a scriitoarei Sidonia
Drăgușanu, editat inițial în 1974 de Cartea Românească, volum de nuvele
reeditat în 2017 de Hyperliteratura. Și, pentru că nu puteau lipsi și
preferințele copiilor, chiar am fost atent la preocupările lor și m-am bucurat
să observ în vecinătatea noastră două surori, una dintre ele citind cartea Luminiței
Cuna, „Desculță în Amazon”, volum care cuprinde experienţe şi
poveşti trăite chiar de autoare în jungla amazoniană. Alți copii au ieșit plăcut
în evidență, fiind concentrați pe unele dintre cele mai căutate și apreciate
cărți ale momentului, „Pipi Șosețica” de Astrid Lindgren
și „Marele uriaș prietenos” de Roald Dahl. Deși nu sunt un
fan al al literaturii motivaționale, trebuie să recunosc că, documentându-mă
referitor la această carte, m-au atras, atât descrierea lucrării, cât și
activitatea autorului, urmărită de sute de mii de oameni: „12 regului de
viață” semnată de psihologul canadian Jordan B Peterson.Despre
această carte, însuși autorul spunea astfel: „A durat mult până am gasit
titlul: 12 Reguli de viață: un antidot la haosul din jurul nostru. Acesta
sugerează clar faptul că oamenii au nevoie de principii ordonatoare, pentru a
evita instaurarea haosului. Avem nevoie de reguli, standarde, valori - și luați
singuri, dar și luați împreună. Suntem niște animale de povară, obișnuite să
tragă la jug. Avem nevoie de o încărcătură care să ne justifice existența
mizerabilă. Avem nevoie de rutină și de tradiție. Aceasta înseamnă ordine. Dacă
am trăi cum se cuvine, am fi capabili să tolerăm povara conștiinței de sine.
Dacă am trăi cum se cuvine, am reuși să ne asumăm propria fragilitate și
mortalitate, fără să ne simțim ca niște victime nevinovate, fără să cădem în
starea de invidie sau să ajungem, mai apoi, la dorința de răzbunare și
distrugere.”
Acum,
sincer, citind cele spuse de Jordan B Peterson, mă îndeamnă să cred că toate
aceste consecințe descrise mai sus pot fi modificate și prin intermediul
lecturii ca rutină zilnică, în defavoarea producțiilor media de prost gust,
generatoare de mediocritate. Într-adevăr, peisajul societății per ansamblu este
unul discutabil, regretabil, dar unul reparabil. Iar șansa pentru o rectificare
corectă, justă stă în mâna celui care știe, care vrea, care cunoaște, care
citește. Și pentru că, în ultimii ani, tot vorbim despre construcții și
reconstrucții, fie ele la propriu, într-un șantier sau la nivel spiritual,
despre reamenajări sau reabilitări, îmi place să cred și vreau să cred că cine
citește, zidește!
material semnat de Gabriel
Dragnea, apărut în numărul dublu al Revistei SUD, sept.-oct. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu