Să ne amintim, bunăoară, de nașteri,
de îngeri uitați prin clopotnițe vechi,
tatuaje prăfuite pe sufletul orașului...
De răni încă deschise, să ne amintim de noi,
de cum ne-am desena a doua oară
pe străine trotuare.
Haideți să nu mai vorbim despre zgomot!
Sculptați-vă pe brațe viori,
pe tălpi neștiute cărări
și recitiți basmele copilăriei!
Copiii vor știi să vă adoarmă cu povești despre voi,
amorțiți și pierduți pe eșuate corăbii urbane.
Haideți să nu mai vorbim despre febră,
viruși care se-ntind prin arteriole
ca-ntr-un balansoar al destinului!
Hai să vorbim despre oamenii de zăpadă
care nu știu să plângă lângă soare
și, bucurându-se că, totuși,
trăiesc în povești împletite pe-o frunte de maidan
Îl întreabă mereu pe Villon, pe noi și cerul tăcut
Mais où sont les neiges d’antan?
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| brooklynmuseum.org |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu