ai mișcat din cap încrezător
când glezna mea se fisurase
pierzându-mi toate amintirile pasului,
pe cărarea aceea montană abruptă,
neîntreruptă care gemea și, alături de ea
durerea cailor rătăciți printre memorii,
istorii devenite scrum de țigară.
E rândul meu să îți întorc simbolul
care ne îndreaptă pe amândoi spre aceeași înțelegere a lucrurilor!
Iată, îți răspund cu un fragment
din ceea ce va deveni la un moment dat
un poem, o tresărire, o înviere.
Eu rămân același soldat cântând printre maci,
un zbor frânt, legat de umbrele copiilor
citind poeme și desenând îngeri pe trotuare.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| images.fineartamerica.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu