mai mult decât o înjunghiere
și-aceeași neputincioasă adiere
îmi îmbrățișează doar nopțile și rănile ne-nchise.
Pe scena aceasta, eșafod al lumii
cel mai greu mi-a fost să joc rolul umbrelor,
al tăcerilor lăsate la ferestre închise când plouă
să beau aceeași rouă,
sânge al zorilor peste frunzele toamnei.
Măștile acestea mă ucid câte puțin în fiecare zi
și nimeni nu va ști că zilnic în culise
îngrop vise lângă uitate zboruri,
ne-nmugurite doruri și împușcate aripe.
Iar va fi iarnă, un monolog despre viață,
despre măștile lumii ce dor
mai mult decât o înjunghiere!
Sunt doar tăcere, un rătăcit călător
pe alei neumblate-n cetate...
De-aceea, orbit de-atâta noapte
sunt singurul actor recitând poeme
lângă ferestre vechi, închise și sparte!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| pixabay.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu