Iar pe braț mi s-a tatuat un crin înflorind în flăcări.
Foarte puțini au intrat în orașul cu mirese ascunse,
Zidite în spatele umbrelor.
Le simțeam ca o adiere de vânt
În singura noapte luminată de torțe din cer
Când zeii sărbătoresc Facerea Lumii.
Dansau pe ritmul unui vals al renașterii zilelor,
Al clipelor sculptate în lacrimile îngerilor
Cu aripile frânte, expuse în vitrine de gheață.
Șoaptele lor erau ecouri de clopote vechi,
Ritmuri de toacă spartă,
Inimă de copil îmbrățișat de anotimpuri.
Am plătit intrarea cu toate bucuriile,
Și am renunțat la plăcerile
Adunate într-un an...
Doar așa am putut să mă fotografiez
Când plâng și tac în orașul cu mirese ascunse
Printre porumbei albi, însângerați
Într-o grădină cu flori de mac.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| Liz Lindstrom painting |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu