Te-am căutat discret de ziua cireșilor
Când și-au primit florile,
Când păsările evadate și-au regăsit zările.
Lăsasem sculptate cuvinte la porțile cetății închise
Și zeci de poeme cu nopți uitate,
Înjunghiate lăcrimând peste vise și îngeri
Uitați în catedrale, cu-mbrățișări interzise.
Abia atunci am înțeles
Că trebuie să-mi învăț versul să tacă
Și să-l privesc cum se-neacă
În amintiri, în ritmuri de clopot și toacă.
Atunci am învățat să culeg tăcerile,
Să le zidesc împreună cu tine
În Santa Maria del Carmine,
Sub cel mai vechi altar înflorit
Sub tălpi de înger uimit și sculptat
În rugina dimineților mele.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu