Eu i-aș fi vrut albaștri, cu rădăcini adânci
În păsări, în gânduri și prunci!
După îndelungi dezbateri am hotărât
Să-i lăsăm să crească printre spectatori,
Îmbrăcați într-un alb însângerat ca o iarna rănită.
Spre dimineață am găsit și finalul acestei piese
Despre nemulțumirea culorilor și resemnarea florilor:
Învelim anotimpurile cu priviri de copil
Și, când uităm că doar în ochii lor mai plouă
Le spălăm cu roua căzută cândva pe brațe de iederă crudă.
Dragă Cehov, pentru piesa în care zilnic mor vise,
Prăbușite la picioarele îngerilor adormiți,
Părăsiți în rănile lumii, pe fronturi încă deschise
Ajută-mă să redesenez pasul omului
Și să transform soldații în copaci vii pe marginea drumului.
 |
| A.P.Cehov |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu