Din autobuzul 243
Copacii de pe marginea drumului
Păreau soldați rigizi
În marșul orgoliilor.
Niciun arc de triumf
Nicio medalie, fără urmări glorioase
Îi privesc și mă întreb
Unde pătrund rădăcinile
În câte trupuri anesteziate
Și câți vor împrumuta privirile lacome
Din tablourile lui Caravaggio.
Căderea lor de pe soclul de lut
Pe străzile fără epoleți
Pe treptele blocurilor cucerite de nonculori
La parter, lângă temerile psihologului B
Maligna tăcere a mimului M de la
etajul 1
Clarviziunea orbului astrolog S de la mansardă...
La fiecare semafor, copacii sunt oameni
Care așteaptă să primească dreptul la verde.
Copacii de pe marginea drumului
Păreau soldați rigizi
În marșul orgoliilor.
Niciun arc de triumf
Nicio medalie, fără urmări glorioase
Îi privesc și mă întreb
Unde pătrund rădăcinile
În câte trupuri anesteziate
Și câți vor împrumuta privirile lacome
Din tablourile lui Caravaggio.
Căderea lor de pe soclul de lut
Pe străzile fără epoleți
Pe treptele blocurilor cucerite de nonculori
La parter, lângă temerile psihologului B
Maligna tăcere a mimului M de la
etajul 1
Clarviziunea orbului astrolog S de la mansardă...
La fiecare semafor, copacii sunt oameni
Care așteaptă să primească dreptul la verde.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"
internet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu