...în tranșeele albastre

De ce o lacrimă-piatră? Am întrebat clownul.
De ce doar un semafor roșu? Îmi răspunse el.
Mă construiesc din plânsul lumii
Și prin zâmbet visez că mă sparg
Și renasc într-o nouă generație de anotimpuri.
Da, un vis gratuit ca
Iluzia libertății mâinii atingând orizonturi,
Iluzia secundei perfecte, 
Manechinul mereu zâmbind la turnul cu ceas, 
La tine așteptând derutat
În fața interdicției de a trece
Prin curcubee.
Când ne vom întâlni în tranșeele albastre
Amintește-mi să lăcrimez
Peste fostele tale neputințe.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

internet