Marea

Marea, o pânză imensă
În lipsa unui pictor îndeajuns de visător
Să o poată cununa cu poezia zorilor
Măcar într-un tablou pastelat șters și necunoscut
Ca o istorie veche identificată
Și condamnată cu degetul ignoranței.

Marea, o rochie de bal pentru poezia poeților
Condamnați la galera viselor,
Cu intensa trăire cătușă și zbaterea lanț,
Sacrificiu în căutarea metaforei,
A punctului girant pentru liniștea poetului.

Marea flux reflux
Neînțelegerea eului lovit de val
Și concretul înaintării în adâncuri
Cu poezia ascunsă sub pleoape.

Marea, o pânză imensă, încă neterminată,
Admirată de toți poeții.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"