Bolintinul acum 200 de ani - ieri și azi în peste 2000 de pagini de istorie

        În încercarea de a face un „pro domo” Bolintinului şi acţiunilor lui culturale prin reprezentanţii săi, nu pot să nu remarc şi să nu vă împărtășesc ceea ce se întâmplă meritoriu în acest spațiu giurgiuvean. Dacă în urmă cu aproape zece ani Revista Sud

renăștea, oarecum, făcând pași mici dar siguri către o recunoaștere cel puțin la nivel naţional, iat-o astăzi capabilă să descopere nume noi, să promoveze acțiuni culturale de talie internațională sau concursuri literare cu premii câștigate de scriitori români, apariții editoriale bilingve cu participare românească, dar și evenimente culturale consemnate în periodicele de specialitate din străinătate. Mai mult decât existenţa paginilor acestei reviste Sud, de organizarea Toamnei Culturale Bolintinene, de iniţierea unui concurs de literatură „Și eu vreau să fiu scriitor” care să vină în sprijinul elevilor care iubesc şi vor să se exprime liber prin scris, câţiva dintre cei care realizează aceste activităţi culturale, Ștefan Crudu, Marian Grigore și Ciprian Necşuţu, coordonaţi de Vasile Grigore au reuşit să editeze poate cea mai importantă lucrare care a vorbit vreodată despre destinele a peste 100.000 de locuitori pe care i-a avut Bolintinul în ultimii 200 de ani, „Metamorfozele unei comunităţi. Bolintinul şi neamurile lui.” Aşa cum spunea însuşi acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedintele Academiei Române, cartea aceasta este „cea mai importantă operă de antropologie socială din România contemporană. Ceea ce aţi făcut în legătură cu populaţia Bolintinului şi a satelor circumvicine pe baza datelor precise din arhive, la ştiinţa mea nu a mai făcut nimeni.” Autorii acestei ample lucrări în două volume au gândit un program de promovare a acesteia în trei etape: pe 15 iunie în moderna sală de sport a Liceului Dimitrie Bolintineanu din însuşi oraşul scriitorului, pe 21 iunie la Biblioteca Judeţeană I.A.Bassarabescu din Giurgiu şi pe 26 iunie la Academia Română, în Sala Amfiteatru Ion Heliade Rădulescu.
La prima apariţie a cărţii în faţa cititorilor, Bolintinul s-a bucurat de prezenţa a peste 150 de poeţi, scriitori, jurnalişti, critici literari, profesori, studenţi, elevi care au înţeles importanţa apariţiei acestor pagini care vor fi prezente în bibliotecile publice care încă mai vorbesc despre tradiţie, cultură şi identitate naţională. Dacă la orele dimineţii curtea bisericii din Bolintin era învăluită de linişte, iar centrul orașului era amorţit şi tăcut ca o zi toridă în aşteptarea unei ploi reci de vară, câteva ore mai târziu totul părea să fiarbă în micul

orăşel, din toate punctele de vedere: oameni mulţi, dar și o căldură care nu oferea decât deshidratare şi disconfort. La un moment dat a apărut şi un echipaj de poliție la porţile bisericii, neînțelegând ce se întâmplă, mirat şi curios totodată în faţa unei mulţimi care, prin atitudine nu dădea de înţeles că ar fi vorba despre vreun protest spontan, tocmai în faţa mormântului scriitorului Dimitrie Bolintineanu. Imediat ce ne-am adunat cu toții, am intrat în curtea bisericii unde redactorul-șef al Revistei Sud, Vasile Grigorescu a prezentat istoria de 131 de ani a mormântului şi a lespezii din marmură, „Portretarul”, creaţie a sculptorului Karl Storck. Într-un cordon cât de cât organizat ne-am deplasat în sala de sport a liceului din oraş unde, pentru a se oficializa într-un fel prezența noastră, am fost întâmpinaţi cu diplome de participare, dar şi cu insigne care, prin simbolul care îl conţineau, al copacului cu rădăcinile la

vedere, copacul vieţii, ne aminteşte faptul că existenţa noastră este în strânsă relaţie cu cea a generaţiilor trecute. Mai mult decât atât este vorba despre identitate, tradiţie, apartenenţa la o cultură, un neam care datează de secole. Referitor la acest volum, moderatorul acestei întâlniri, poetul şi editorul Florentin Popescu a afirmat: „o carte cu totul de excepţie şi care cred că acesta va rămâne un moment

crucial, un moment de referință în istoria, nu numai a locurilor Bolintinului, ci chiar pentru istoria întregii țări. Prin acest volum autorii fac cunoscute țării o serie de evenimente din istoria Bolintinului, oraș care se pierde ca vechime în negura  veacurilor. Cele două volume, pur și simplu m-au copleșit. Așadar, autorii au făcut investigații foarte serioase în arhivele județului Giurgiu, în arhivele statului, chiar și investigații pe cont propriu cu mare succes printre oamenii Bolintinului. Lucrarea domniilor lor este excepțională, recompune istoria de aproape două veacuri a Bolintinului, schimbările care s-au petrecut, formele administrative, deciziile care s-au luat, unele bune altele mai puțin bune, în câteva cuvinte viața așezării de-a lungul anilor. ”  Un moment deosebit a fost acela când a luat cuvântul poetul Nicolae

Dan Fruntelată și a scos în evidență tristul adevăr al existenței de astăzi a societății românești, scăldată - așa cum am mai spus-o și eu de atâtea ori - în mocirla indiferenței față de adevăratele valori, față de frumosul autentic. Am ajuns să asistăm cu tristețe la dansul grotesc al multora în hora prostului gust și a interesului de moment. Astfel că poetul Nicolae Dan Fruntelată a citit manuscrisul „Un exerciţiu de nemurire”, articol care va fi publicat in paginile Revistei Sud: „...au construit o carte rară ca o Biblie a așezării de lângă București, în furca de argint Argeșului și a Sabarului. Nu m-aștept să recunoască prea mulți concetățeni ce au făcut Vasile Grigorescu și echipa lui pentru acest Bolintin. Epoca bronzului a trecut de mult. Nu se mai ridică statui, nu se mai acordă recunoștință pentru fapte bune și mai ales pentru mari fapte de cultură. Timpul se măsoară în afaceri profitabile, în mită grasă plasată unde trebuie, în pile politice care întunecă meritocrația și promovează mediocritatea, tupeul și demagogia. În fața acestei cabale a încornoraților, cum zicea un poet genial, eu nu pot să lupt cu armele logicii. Nu pot decât să zidesc o placă de admirație pentru oamenii adevărați, atâți cât mai sunt, care muncesc nebunește și dau chip ideilor lor, imaginației lor, iubirii lor. Cartea acestor bolintineni este o încercare exemplară pentru dorința României de a ieși din marasmul contemporan.”
Așa cum bine remarca și fostul ambasador Neagu Udroiu, în cartea aceasta „sunt sinteze, aici nu este vorba de descriere. Se puteau transcrie absolut toate informațiile găsite în arhive și am fi avut aceleași cuvinte frumoase de spus. Dar aici este vorba despre o serioasă căutare, documentare și sintetizare a informațiilor, de îndepărtare a neesențialului  și de a pune unele sub altele aceste date care, iată, au ajuns să umple 2000 de pagini.”  În binecunoscutu-i stil distinct, în care cuvintele importante sunt exprimate într-un mod apăsat, cu o tonalitate gravă, profesorul și istoricul Nicolae Scurtu, într-un exerciţiu

autentic de oratorie a mărturisit: „ceea ce face grupul de la Bolintin este cu totul excepţional. Ce se întâmplă în Bolintin de câteva decenii se datorează în mod deosebit dlui Vasile Grigorescu și colaboratorilor lui. Această carte vine de fapt să umple un gol istoric. Aici, pe lângă românii care sunt majoritari au muncit și au contribuit prin eforturile lor fizice și intelectuale bulgari, sârbi, greci, aromâni, țigani... Cartea aceasta este rodul a peste două decenii de muncă intensă în Arhivele Naționale, în arhivele particulare, în cele mai importante biblioteci știinţifice ale țării. Cartea aceasta beneficiază de un aparat critic și de o bibliografie temeinic structurate.  Ea se constituie de fapt într-o exemplară radiografie a unei comunități care a existat, a viețuit și a creat în aceste locuri. Autorii coordonați cu multă atenție și grijă de domnul Vasile Grigorescu au evidențiat în contribuțiile lor esențialul. Această carte nu este conspectarea unor documente la arhivele statului, este citirea integrală a acelor documente, fișarea lor analitică și rezumarea în câteva propoziții a esențelor. Aceste aspecte înseamnă rigoare, o cunoaștere temeinică a subiectului și mai ales o pasiune greu de egalat, greu de învins. Această carte se impune ab initio ca un monument închinat Bolintinului, Giurgiului și culturii naționale.  Această carte constituie din acest moment o sursă extrem de importantă pentru istorici, pentru literați, pentru folcloriști, pentru lingviști și pentru toți oamenii de cultură.”
Fiind incertă participarea lui Doru Dinu Glăvan (președintele Uniunii Ziariștilor

Profesioniști din România), acesta a reuşit, totuşi, să ajungă împreună cu poetul Miron Manega. Fiind prezent – sper să nu greşesc - pentru prima dată la evenimentele culturale organizate în Bolintin, cu o oarecare emoţie stăpânită cu succes în faţa a peste 150 de oameni a ţinut să precizeze următoarele: „Uniunea Ziariștilor Profesionisti din Romania are deja 100 de ani de existență. Avem lucruri mari pe care le-am făcut până acum, dar și acțiuni puternice pe care le vom realiza de acum înainte şi vă asigur că în aceste proiecte ale noastre Bolintinul cultural va exista în sufletul și în fapta noastră.”
Acest prim eveniment organizat cu prilejul apariţiei lucrării „Metamorfozele unei comunități. Bolintinul și neamurile lui” s-a încheiat la o frumoasă pensiune din

localitatea rurală Podișor cu o masă oferită de dl. Sandu Toma, un întreprinzător al locului, un om care a sprijinit mereu fenomenul literar, acțiunile culturale care au scos în evidență tradițiile și istoria locurilor giurgiuvene. Astfel că, toți cei peste 150 de participanți, creatori din diverse

domenii de activitate culturală au fost întâmpinați tradițional, cu pâine și sare, delectându-se mai apoi la un pahar cu vin în compania celebrului Taraf de la Vărbilău, cunoscut publicului din emisiunile de televiziune realizate de poetul Mircea Dinescu.

Cu Bolintinul istoric în Academia Română


Deoarece în data de 21 iunie eu nu am fost disponibil pentru a-mi însoți colegii la Biblioteca Judeţeană I.A.Bassarabescu din Giurgiu pentru cea de-a doua lansare a „Metamorfozelor unei comunități” vă voi descrie în câteva cuvinte cum s-au desfășurat momentele în data de 26 iunie 2019, în Sala Amfiteatru „Ion Heliade Rădulescu” a Academiei Române.

Într-o zi deosebit de călduroasă, asemenea zilei în care a avut loc prima lansare de la Bolintin-Vale, în jur de 60 de persoane (poeți, prozatori, critici literari, jurnaliști) au ieșit din casele lor pentru a fi prezenți la cea de-a treia lansare – putem spune și cea mai plină de emoție – a lucrării „Metamorfozele unei comunități. Bolintinul și neamurile lui” semnată de Ștefan Crudu, Marian Grigore, Ciprian Necșuțu, sub directa coordonare a pasionatului de istorie Vasile Grigorescu, redactorul-șef al Revistei Sud. După vizionarea unui scurt film documentar de aproape cinci minute, care descrie punctul de pornire în scrierea ideilor principale, dezvoltarea și editarea acestei cărți, despre lucrare au fost invitați să vorbească – exceptându-i pe autorii lucrării - Ștefania Dinu (dir. adj. al Muzeului Național Cotroceni), Cristina Olteanu (șefa Biroului Județean al Arhivelor Naționale Giurgiu), George Apostoiu (diplomat, scriitor și publicist), Emil Păunescu (istoric, fost director al Muzeului Județean Giurgiu), Florin Colonaș (critic de artă), moderați de profesorul și istoricul Nicolae Scurtu.

Invitatul de onoare al evenimentului a fost însuși acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române.
Parcă în ciuda vremii dogoritoare de afară, cu un tonus extraordinar, cu deosebita-i cadență oratorică prof. Nicolae Scurtu a precizat că lucrarea în discuție „reprezintă eforturile îndelungate ale acestei echipe de autori, cercetări de arhivă, de bibliotecă, presă locală, cercetări de arhive particulare și locale. Oamenii aceștia au ceva cu totul special. Ei și-au însușit spusele unui emul al lui Nicolae Iorga care afirma că <<dacă ai un sat, ai grijă de el, dacă n-ai un sat, te rog să adopți unul!>>. Oamenii aceștia născuți și crescuți acolo, educați în lume s-au întors la matcă și au reliefat prin contribuțiile lor specificitatea acelei zone, a  acelui pământ. Această carte se constituie, de fapt, în una dintre cele mai interesante antologii de personaje existente cândva, care au apărut în cultura românească în ultima sută de ani. Această carte este truda unor oameni care au izbutit să aducă în prim plan istoria mai veche, modernă și recentă a Bolintinului.” Ca susținătoare a autorilor, dumneaei însăși fiind bolintineancă, Ștefania Dinu, director adjunct al Muzeului Național Cotroceni

consideră că „orașul Bolintin Vale este unul dintre cele mai norocoase orașe din România având o asemenea echipă de oameni inimoși și neobosiți care scot la lumină istoria și o împărtășesc cu noi prin lucrări bine documentate și  apreciate de specialiști. Este un minunat mod  de a-ți  dovedi apartenența  la o comunitate, la un neam și de a transmite copiilor de astăzi, tinerei generații un set de valori și un bagaj de cunoștințe care să îi ajute să nu-și uite  rădăcinile, tradiția și locul de baștină. Este un omagiu pe care autorii acestei excepționale lucrări îl aduc înaintașilor, locuitorilor de pe meleagurile bolintinene, este așa cum se spune foarte frumos în introducere, un exercițiu de nemurire. Toți visăm, mai mult sau mai puțin, la nemurire și eu cred că prin această carte toți cei pomeniți în paginile ei sunt deja Nemuritori.” O altă prezență feminină distinsă care a luat cuvântul în această sală a Academiei Române a fost dna Cristina

Olteanu, șefa Biroului județean al Arhivelor naționale Giurgiu: „Autorii acestor volume reușesc să privească dincolo de scopul imediat pentru care ele au fost create înțelegându-le conținutul informațional ca pe un puzzle ale cărui piese nu au cerut decât să fie îmbinate, puse cap la cap pentru a reda secvențial imagini ale evoluției comunității oferindu-ne, cel puțin nouă, celor care ne tragem rădăcinile din zona Bolintinului prilejul redescoperirii identității, în bună măsură uitate. Cele două volume oferă imaginea parcursului vieții sociale, evoluția numelor de locuri și persoane, de la naționalitate etnie și confesiunea locuitorilor comunității, până la activitățile ocupaționale ale acestora, dinamica populației, nașterea și evoluția familiilor, înrudirile stabilite între persoanele comunității, evoluția acestora în timp precum și rolul pe care l-au avut în parcursul și transformarea societății în diferitele etape ale vremii. Dat fiind caracterul de noutate, al  scopului și modului în care a fost elaborată lucrarea, autorii acesteia, pe lângă realizarea unui inedit exercițiu al nemuririi comunității bolintinene oferă o valoroasă sursă de informare urmașilor acestei comunități pentru identificarea propriilor rădăcini înfipte în adâncul a peste 200 de ani. Lucrarea aceasta relevă însemnătatea documentului de arhivă din perspectiva celei mai veridice și obiective surse de cercetare și informare și aduce un plus de cunoaștere și recunoaștere a rolului social al instituției arhivelor naționale în păstrarea și protejarea memoriei noastre colective.” A

urmat la pupitru diplomatul și scriitorul George Apostoiu care a subliniat încă o dată faptul că „informațiile din primele două volume, adunate deocamdată în 2000 de pagini, mărturisesc despre vechimea satului, despre toponimie, onomastică, despre viața religioasă și bisericească, despre meserii, localnici și venetici, negustorie și negustori, boieri și plugari. Ele depășesc interesul imediat al locului, fac parte dintr-un patrimoniu de izvoare și documente pentru care Academia are temeiul să ia cunoștință și să le valorifice.” Cu multă modestie și emoție în glas, fostul director al Muzeului Giurgiu, dl. Emil Păunescu a mărturisit: „Ca mic istoric, dar care am viciul acesta al bibliografiilor confirm că, într-adevăr, din nefericire, în alte zone ale țării, în comunități cu tradiții care impresionează nu s-au găsit oamenii care să facă așa ceva. Autorii ne-au încredințat că lucrează la al treilea volum în care vor fructifica o nouă parte din munca aceasta migăloasă de repertoriere a documentelor.”
Așa cum spuneam și mai sus, invitatul special al acestei lansări a fost acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române. Cu o notă elegantă, o distincție

aparte, a subliniat importanța acestei lucrări din perspectivă academică, științifică, aceste peste 2000 de pagini fiind de un real ajutor cercetătorilor, oamenilor de știință în demersurile lor de evidențiere a adevărului istoric, social și cultural: „Este o operă care redă un univers uman pe care Nicolae Iorga, imediat după primul război, îl numea, într-un faimos studiu al său, "istoria țării prin cei mici". Lumea aceasta mică, lumea de negustori, de arendași, lumea de țărani care mișună în documentele pe care le-ați adunat este adevărata Românie. Dumneavoastră ați

reușit, și repet, nu știu o altă lucrare de această proporție, ați reușit să faceți o istorie adâncă, o proiecție adâncă în universul acesta țărănesc și popular. La dumneavoastră este o lume țărănească, dar și o lume populară care bate la porțile orașului care face până la urmă și unirea de la 1859, aici în Muntenia și face chiar și Revoluția de la 1848. O lume efectiv cuceritoare! Ați făcut o treabă extraordinară și, într-adevăr, aici, la Academia Română era locul în care trebuia făcută prezentarea acestei lucrări.” Interesantă a fost și întâlnirea respectabilului academician cu criticul de artă Florin Colonaș, foști colegi de bancă în anii de școală. Asigându-i pe autori de tot sprijinul pe care îl vor primi necondiționat din partea celui mai înalt for cultural român, Florin Colonaș a creionat la rându-i importanța și necesitatea unei astfel de lucrări: „Dat fiind legăturile noastre colegiale și frățești, o prietenie de aproape 70 de  ani, îmi permit să spun că Răzvan Theodorescu a găsit întotdeauna un cuvânt bun și pentru tineri, dar și pentru oamenii care se preocupă de anumite domenii culturale și științifice și a fost întotdeauna deschis oricărei colaborări. Ceea ce răsfoim astăzi aici este o lucrare care are conexiuni foarte puternice sociologice, politice și onomastice. Sub diversele sale aspecte este un complex de date care va servi în viitor oamenilor care se ocupă de masterate, doctorate și care vor găsi aici seva unor informații extrem de precise.”
Vizibil impresionat de atmosfera creată, înconjurat de atâtea cuvinte de apreciere meritate, de încurajări pentru o continuitate la fel de serioasă a activității culturale,

Vasile Grigorescu, redactorul-șef al Revistei Sud și coordonatorul lucrării, atât de apreciată de oamenii avizați din domeniul cercetării, a mărturisit cu emoție: „Vă spun sincer și fără emfază că o astfel de lucrare nu s-a mai făcut până acum. Este o concepție originală și am pornit la drum având un plan cu structură firavă, doar câteva idei, un plan pe care a fost necesar să îl dezvoltăm din mers, să îl adaptăm să-l îmbogățim fără a avea neapărat un termen de comparație sau un exemplu la care să ne raportăm.  Rezultatul îl puteți vedea: informații inedite despre niște evenimente extrem de comune dar și cele mai importante din viața unui om: nașterea, căsătoria și moartea. Aceste două volume au rolul de a pune niște temelii, unele profunde, temeinice pentru interpretări și analize ce vor putea fi exprimate într-un limbaj mai ușor de asimilat, care se vor putea transforma în niște povești gustate de o categorie mult mai largă de cititori. O primă astfel de carte o

pregătim și va fi gata anul viitor.  Ea se va numi "Despre niște țărani" și va cuprinde genealogiile unor familii, multe imagini, o iconografie bogată, dar mai ales va cuprinde extraordinar de multe povești. Unele vesele, altele triste, unele cam fără perdea, povești în care personajele principale vor fi chiar oamenii din lucrarea aceasta prezentată astăzi.”
În foaierul sălii amfiteatru Ion Heliade Rădulescu de la etajul întâi al clădirii care aparține Academiei Române, cei aproape 60 de oameni, colaboratori ai revistelor „Sud” și „Bucureștiul literar și artistic”, prieteni ai cărților, fie ei cititori sau scriitori sau jurnaliști, cu toții au schimbat impresii, cărți de vizită, s-au inițiat proiecte, colaborări noi, totul în numele unei continuități care trebuie să vorbească despre noi, despre trecutul istoric al bătrânilor nostri, un trecut pe urmele căruia ne construim noi astăzi visele.


a consemnat Gabriel Dragnea