Vinovăția ferestrelor - în curs de apariție

               În mai puțin de o lună, după lungi așteptări mă voi putea bucura de noul meu volum de poezie "Vinovăția ferestrelor", care va apărea la Editura Armonii Culturale din Adjud, condusă de poetul Gheorghe A. Stroia. Pentru concepția și designul copertelor țin să-i mulțumesc graficianului Ionuț Baic din Alba-Iulia, un om deosebit de talentat și dornic de a ajuta dăruind din harul său, dovadă hainele minunate ale acestei lucrări. Din prefața semnată de binecunoscuta poetă Victoria Milescu - căreia îi mulțumesc și pe această cale pentru încrederea acordată girând cu propria semnătură nașterea acestei cărți - vă voi dezvălui doar un mic fragment. Restul la momentul potrivit: "Indiferent de haina prozodică pe care o îmbracă,  una clasică ori una modernă, indiferent de intenţionalitatea ideatică ori tematică, poezia lui Gabriel Dragnea este consecventă cu sine însăşi prin vitalitate, nerv şi implicare, lăsând impresia de scriere sub presiunea unei trăiri febrile,  parcă la prima mână, cu un vârf de piatră încinsă pe un val de mare care se sparge de un ţărm prea îndepărtat.

Parcă i-ar fi teamă să o şlefuiască prea mult să nu-i subţieze unele asperităţi ce-i dau greutate şi gravitate. Dar şi el este un visător, unul  lucid. Un visător cu picioarele pe pământ. Visează ce ar dori să fie în jurul lui în contrapondere cu ce-i oferă prezentul. Visează de la fereastra casei altă lume, de la fereastra cerului  timpurile paradisiace, pure ale facerii lumii şi  iubirii. Ferestrele sunt ochii caselor, iar ochii sunt ferestrele sufletului. Ochii văd şi ce vor şi ce nu vor, iar uneori privirea, când urcă spre raiul închipuit, unde se află lumină şi iubire, îl poate întâlni pe Dumnezeu, întrebându-l care e rostul nostru aici, pe pământ. Vorbind de iubire, tonul vehement al poetului dispare, luându-i locul un ton plin de tandreţe, de duioşie, iubirea familială reconfortându-l şi reîmprospătându-i forţele pentru luptele din arena vieţii. Poetul luptă având la îndemână cea mai de temut  armă, cuvântul, promovându-şi  voinţa, idealurile, convingerile cu forţa celui ce crede în adevărul său,  dezvăluit cu har de la un poem la altul.  Importantă însă rămâne participarea sa activă, constantă la jocul vieţii şi al poeziei,  unde mecanica prezentului înseamnă istorie consumată şi viitor în aşteptare."