Zâmbetul acesta nu mi-a aparținut niciodată!
A fost o mască a unei fericiri sculptată în carne,
Un rol jucat neîncetat la ferestrele lumii închise.
Am avut timp să împletesc vise
Pe pragul zilelor,
Să hrănesc priviri cu zboruri frânte
Și să rescriu istoria unei lacrimi
Pe brațele unei copilării mutilate
Într-un accident al destinului,
Pe mugurii dimineților încă vii
Și în zeci de scrisori de renunțare netrimise...
Timpul nu a știut să zâmbească
La carnavalul destinului
Și nu a privit niciodată înapoi!
Mai lasă-mi-l măcar zece ani, i-am spus...
Să știe cât mai mulți oameni că am fost fericit!
Cerșetorul acesta a plecat de la mine
Cu tristețea noastră în văzul lumii!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| republika.mk |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu