9 ore și jumătate pentru 6 secunde

Până acum am citit istorii scrise cu mult timp în urmă, memorii și confesiuni devenite repere în înțelegerea unui trecut care ne-a dictat prezentul. Zilele acestea avem posibilitatea de a fi martorii unor acte istorice, care într-un viitor relativ apropiat vor face obiectul viitoarelor pagini de istorie scrisă. În baza acestui argument am considerat că sacrificând nouă ore și jumătate dintr-o noapte care părea că nu se mai termină, care îmbrățișa cu brațe de frig trupurile tot mai amorțite ale miilor de oameni încolonați nu este decât un semn de respect pentru cel care a închis careul regilor  României. De mâine, în anii care vor urma, toate aceste amintiri cu prinți, regi, coroane cu nestemate, palate și reverențe nu vor mai fi decât niște elemente și personaje care se vor confunda cu irealul basmului. Prezența mea de șase secunde în Sala Tronului a fost reală și această imagine vreau să o transmit copilului meu și, odată cu ea respectul față de trecutul istoric, tot mai diluat în uitare și nepăsare, într-un prezent tot mai incert și hrănit cu suficiență.

Gabriel Dragnea