Ultimul vals al fluturilor

Încă de ieri, poştaşul mi-a adus în secret
Şi discret mi-a-mpins sub uşă o scrisoare
Mirosind a cireşe-amare şi a flori presate.
Doar o noapte mi-a fost de-ajuns să descifrez,
Să redesenez oraşul tău schițat în grabă,
De teamă să nu ți se vadă rândurile,
Gândurile tale scrise ce-şi caută pereche.

În gara veche, aceleaşi trenuri goale adorm în resemnare
Cum în calendare sfinții-aşteaptă rugăciuni de seară...
De ceară este ziua fără zboruri şi noi îmbrățişări!
În umbra deselor uitări am rămas tu şi eu
Desenați pe-un curcubeu târziu
Îmbrățişând în pustiu doar ploile de vară
Ce cad pe-aceeaşi gară din tabloul tău pictat în taină.
Eu, îmbrăcat cu-aceeaşi haină a nerăbdării
Mă închin mirării sub clopotele care-au uitat să bată.
Ca şi mine, doar o muşcată plânge lâng-o fereastră spartă.

Aşa cum mi-ai cerut în scris
Şi doar eu mi-am dorit şi-am promis,
Când vei ajunge la izvorul unde reînvie cerbii
Şi-n firul ierbii verdele se naşte-a doua oară
În trup de primăvară vie mă voi îmbrăca
Şi voi sculpta în muguri ascunsele tăceri.
Dar azi e doar un ieri prelung şi resemnat
Pe-aceleaşi trepte, cu aceiaşi paşi...

Acum, vreau să mă laşi să cioplesc în păcat
Şi în privirea ta, ascunsă, tulburată
Ultimul vals al fluturilor pe noaptea-ncercănată.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

hartley-botanic.co.uk