Şi ca un scâncet de copil era glasul tău, Velia,
Înfăşurat în emoția tăcutei noastre-mbrățişări.
Acoperiți de taină şi dezbrăcați de inutile mirări
Doar desenele noastre cu tulburatele mări În secret le schimbam între noi şi te-ntrebam şoptit,
Cu glas crescut la umbra atâtor renunțări:
Câte cărări se mai pierd sub paşi înlăcrimați, grăbiți
Şi câți îndrăgostiți îşi mai dăruiesc inele sub ramuri de cireş?
Şi te-am lăsat s-adormi pe marea desenată
Când toată tremurai sub zorii zilei crude.
Mâine, când vom face iarăşi punte între brațele noastre,
Şi-n glastre florile vor adormi într-un târziu,
Doar atunci voi putea să îți scriu ascuns în noapte
Cât am renăscut cu tine şi cât ştiu
Din abecedarul unor trăiri, până ieri uitate.
Gabriel Dragnea
 |
| wallpaperstock.net |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu