Aseară
m-au vizitat trei cai...
Unul
albastru, copilăros și trist ca o ploaie de vară
 |
| animals.desktopnexus |
Noaptea,
peste un oraș de nepăsători.
Uneori
îl simțeam cum ofta lângă mine
Mirosind
a lapte proaspăt, matern...
Îmi
aștern brațele, hățuri umane
Și
vreau să-i opresc convulsiile
Născute
din amintiri, din trăiri...
Le
simt și eu empatic și vreau să vină zorii
Armonia
culorii care m-a făcut să închid ochii
Lângă
calul meu, eu.
Galben
s-a oprit înjunghiat
 |
| scenicreflections |
Lângă
pleoapele obosite de atâta ceață,
Pe
față se văd minutele și orele scurse
Într-o
singură noapte ce nu mai vrea să creadă
Că
poate naște îndrăgostiți.
Cu
ochii uimiți, calul meu galben nu are somn,
Eu
adorm încercând să păzesc
Amintirile
tuturor generațiilor de prunci.
Atunci
i s-au prelins calului meu
Toate
lacrimile pe geamul tăcut, acuzator,
Martor
al deziluziilor și confuziilor.
 |
| mouskat.deviantart |
Al
treilea cal, alb, râdea și poftea
La
zorii următorilor ani...
Sub
castani îmi odihnea speranțele
Și
visele și pleoapele, iubirea,
Privirea
lui te căuta să îți ceară iertare pentru uitare...
Aceasta
este secunda care-și caută rănită aripa
Doar
una este clipa în care pot să te-ntreb:
De
ce cad stelele și păsările nu
Și prin tăcere să mă ucizi și tu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu