Powered By Blogger

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Revista Sud – 20 de ani de creație, proiecte și amintiri

M-am întrebat de multe ori: cum ar fi fost Bolintinul din Vale fără scriitorul Dimitrie Bolintineanu? Care ar fi fost punctul de referință, care ar fi fost mândria locului? Sunt numeroase localități, mai mari sau mai mici care nu au un punct de sprijin, o voce distinctă în istoria locului, un fapt memorabil petrecut cândva și menționat în scrieri, un ecou care să îndemne peste ani la păstrarea tradiției, la respectul față de cei care au fost adevărate pietre de temelie în spațiul cultural-educațional, la descoperirea și promovarea valorilor locale și, mai ales la păstrarea identității zonei.
Cât de trist ar fi fost să vedem – așa cum încă se mai întâmplă prin anumite localități – că în Bolintinul din Vale, deși există repere, simboluri, personalități , fapte istorice petrecute pe același pământ, pe aceleași drumuri, nimănui să nu-i pese, iar anii ce trec să fie praf de indiferență totală, praf de uitare și amorțire?
Dar nu este așa! Acum 20 de ani, câțiva bolintineni, în frunte cu gazetarul Constantin Carbarău, au înțeles cât de importante sunt originea, istoria și tradițiile locului, adevărate etichete identitare care îndeamnă la o continuitate bazată pe valoare și respectul ei. Așa a apărut în data de 5 octombrie 1996 primul număr al Revistei Sud. De atunci și până astăzi, în paginile revistei s-au regăsit nume importante ale literaturii precum Radu Cârneci, Dumitran Frunză, Aureliu Goci, Fănuș Băileșteanu, George Chirilă, Neagu Udroiu, Teodor Vârgolici, Liviu Ioan Stoiciu, Victoria Milescu, Florentin Popescu, Horia Gârbea, Constantin Miu, C. Stănescu sau regretații Petre Ghelmez și Mircea Sântimbreanu.
Și, pentru că nu se putea trece așa de ușor peste atâția ani de trudă și bucurie, ani de sacrificiu și realizări notabile, „Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu”, împreună cu „Revista Sud” (preluată și condusă cu mult simț de răspundere și respect de bolintineanul Vasile Grigorescu) au organizat la sfârșitul lunii octombrie, în cadrul „Toamnei Culturale Bolintinene” o serie de manifestări menite să evidențieze personalități și evenimente petrecute de la începuturile publicației  și până în prezent, amintiri cu scriitori care au fost, dar și alții care încă mai sunt și care dau valoare paginilor revistei Sud.
Astfel că, ziua de 22 octombrie 2016 a fost una de sărbătoare, nu doar pentru bolintineni, ci pentru toți aceia care, într-un fel sau altul au sprijinit și au fost alături de revistă prin diversele proiecte organizate de aceasta.
Tocmai ce sosise autocarul cu invitați că, deodată clopotele bisericii din oraș începuseră să bată. Nu erau clopote de tristețe și nici de avertizare în fața vreunui pericol iminent, ci o chemare la pomenirea celui care și astăzi este un simbol local, dar și național prin scrierile sale, autentice lucrări  care și-au căștigat locul
în istoria literaturii române: scriitorul Dimitrie Bolintineanu. După îndeplinirea rânduielilor bisericești, cu toții am pășit în curtea bisericii la mormântul autorului „Florilor Bosforului” unde s-au depus flori, cinstindu-se astfel memoria celui care încă menține viu spiritul Bolintinului aflat în vale.
Am zăbovit cu toții clipe bune în curtea bisericii, printre amintiri, zâmbind larg și sincer, bucuroși de întâlnire. Si, pentru că nu puteau fi sărbătoriți cei 20 de ani de activitate a revistei Sud fără fondatorul acesteia, pe frontispiciul sălii de manifestări culturale a orașului a fost dezvelită placa comemorativă, în semn de respect pentru cel care, până în martie 2012 a fost promotorul tuturor activităților culturale bolintinene, dar și portavocea talentului autentic la nivel județean, dar și național, editorul și gazetarul Constantin Carbarău.
Printre cei care au simțit nevoia de a-și exprima gândurile și amintirile legate de regretatul scriitor și publicist a fost și poetul Florentin Popescu: „Mă încearcă tristețea că, în loc să îl simt pe Costică Carbarău aici, lângă mine, văd o placă ce îi evocă memoria. Am redescoperit în cel mai nou număr al Revistei Sud (sept-oct.2016, n.r) o fotografie de la constituirea Fundației Bolintineanu. Eram aici, într-o sală foarte friguroasă și unde, îmi amintesc de parcă s-ar fi petrecut ieri, pe dl. prof. Ion Carbarău (1906-1992) - un erudit, un cărturar care întreținea corespondență cu George Călinescu și cu multe alte figuri prestigioase ale timpului – îl încerca regretul că nu există și la Bolintin o publicație în care să se manifeste toate talentele locale. Au trecut niște ani și, iată că, fiul domniei sale, Constantin Carbarău a reușit să împlinească și visul tatălui, nu doar pe al lui. Constantin Carbarău a fost, până în cea mai mică celulă a corpului și spiritului său, un gazetar care și-a dăruit și viața și sufletul pentru gazetărie”.

Cu prilejul dezvelirii plăcii comemorative, despre personalitatea și activitatea lui Constantin Carbarău au mai vorbit Milica Dan, Vasile Grigorescu (redactorul-șef și continuatorul proiectelor  Revistei Sud) dar și câțiva dintre colaboratorii apropiați ai revistei: Mihai Antonescu, Geo Călugăru, Paula Romanescu și Aureliu Goci.
Ulterior acestui moment în care s-au desprăfuit  amintiri, fapte și întâmplări petrecute sub semnul prieteniei literare cu regretatul Constantin Carbarău a urmat un moment festiv în care au fost înmânate diplome de excelență tuturor colaboratorilor importanți și consecvenți care, pe parcursul acestor 20 de ani de existență a Revistei Sud au contribuit cu texte și au promovat activitatea acesteia și rolul ei în peisajul revistelor literare naționale.
Peste 80 de invitați, poeți, scriitori, cantautori, actori, jurnaliști și elevi ai Școlii din Palanca au asistat la descrierea cronologică a principalelor evenimente culturale organizate de-a lungul anilor de „Revista Sud”. Într-o atmosferă prietenească, în care zâmbetul și amintirile se îngrămădeau pe fiecare metru pătrat al
spațiului festiv, două grupuri muzicale au încântat întreaga sală, nu doar prin tinerețea prezentă în glasul lor, ci mai ales prin talentul interpretativ de care au dat dovadă: frații bolintineni Traian și Cristian Ciubuc (orgă și chitară electrică) și grupul Celest (Nicu Șandru – flaut și Felicia Popescu – chitară clasică).
Dintre cei prezenți care au primit din partea redactorului-șef Vasile Grigorescu, Diploma de Excelență „în semn de recunoștință și aleasă prețuire pentru activitatea desfășurată în slujba culturii și spiritualității românești” îi menționez pe Nicolae Dan Fruntelată, Aureliu Goci, Victoria Milescu, Horia Gârbea, Paula Romanescu, Mihai Antonescu, Ioan Scurtu, Ion C. Ștefan, Florin Costinescu, Florentin Popescu, Vasile Răvescu, Vasile Szolga, dar și poeți și scriitori bolintineni precum Alexandra Firiță, Dan Florică, Constantin Bărbuță, Milica Dan, Alexandra Man, George Apostoiu și Ștefan Crudu. O distincție în semn de respect pentru activitatea sa în lumea teatrului și a filmului i-a fost acordată actriței Ileana Popovici.
Pe tot parcursul acestui maraton cultural, care a durat aproximativ șase ore s-au împărțit cărți, schimbat impresii, s-au depănat amintiri, s-au născut noi prietenii și, odată cu ele noi proiecte literar-editoriale.
Așa au fost sărbătoriți cei 20 de ani de creație, proiecte și amintiri într-un Sud care merită, prin efortul colectivului redacțional să rămână în spațiul revistelor cu ecou la nivel național.


material semnat de Gabriel Dragnea

marți, 18 octombrie 2016

Nicicând voi cere plată

Nicicând voi cere plată
Florilor
Că au crescut
pintetest.com
Pe fruntea ta de piatră
Şi nu voi înfrunta natura
Dacă vrut-a ea aşa!
Dar voi urla,
Urla-voi de durere,
Să crape fruntea cea de roci,
Un deget, o mână-mi voi rupe
Măcar în acest an să am
Boboci...

Gabriel Dragnea

din vol. "Blestemul îngerilor decăzuți", poezii, 1998

duminică, 9 octombrie 2016

O nouă "Toamnă culturală bolintineană"

Chiar dacă nu mai este printre noi regretatul scriitor şi gazetar Constantin Carbarău, viața culturală bolintineană încă există. Mulțumită unor oameni care au înțeles importanța tradițiilor şi valorilor trecutului în jurul cărora ne învârtim haotic, iată că şi acum, după 20 de ani de la primul număr tipărit Revista Sud continuă să publice materiale autentice, de certă valoare literară şi jurnalistică, atât ale scriitorilor cunoscuți în breaslă, cât şi tinerilor debutanți în acest frumos spectacol al ideilor desfăşurat pe coala albă de hârtie. Pentru a marca aceşti 20 de ani de existență a Revistei Sud, colectivul de redacție coordonat de ambițiosul bolintinean Vasile Grigorescu organizează pe parcursul mai multor zile ale acestui octombrie o serie de manifestări culturale, printre acestea numărându-se dezvelirea plăcii comemorative dedicată gazetarului Constantin Carbarău  (fondatorul Revistei
Sud), "La pas prin Bolintin", moment care urmăreşte "reînvierea poveştilor de demult ale Bolintinului" şi o dezbatere despre provocările lumii (susținută de Alexandru Mironov, Ghe. Dragomir şi Neagu Udroiu. Şi, pentru că toate aceste activități culturale se petrec în Bolintin-Vale, autorului "Florilor Bosforului" i se va  face o slujbă de pomenire urmată de festivitatea de depunere a florilor şi coroanelor la mormântul poetului, aflat în curtea bisericii din localitate.
"Toamna culturală bolintineană", în cadrul căreia se vor petrece aceste manifestări este organizată în zilele de 15, 16, 21, 22 şi 29 octombrie urmând a se încheia în data de 26 noiembrie, odată cu lansarea monografiei oraşului Bolintin, în prezența unor nume cunoscute şi apreciate în lumea literară şi gazetărească.

Gabriel Dragnea

miercuri, 21 septembrie 2016

Să nu vă rătăciți la mine-n gând!

Să nu vă rătăciți la mine-n gând
Curând îmi va pieri şi amintirea,
Privirea ce încuviința plângând
Să nu alerg spre vise, să cânt nemărginirea...

Să nu vă rătăciți la mine-n gând
Mai am doar doruri puse la vânzare
Şi doar doi tineri cununați curând
Ce merg tăcuți, tot căutând cărare...

Să nu vă rătaciți la mine-n gând
Eu nu am anotimpuri desenate
Nici în priviri şi nici sub pasul blând
Ce-şi caută cadența pe drumuri neumblate...

Să nu vă rătăciți la mine-n gând!
Am ploi acide ce îneacă trupuri
Şi-n zbor firav, doar fluturi căutând
Magnolii ce nu pot face muguri.

Nu pot s-alerg spre vise, nici să cânt
Acele doruri puse la vânzare...
Să nu vă rătăciți la mine-n gând
Ci doar sub zbor de fluturi, căutând cărare.
images.agoramedia.com

Gabriel Dragnea

luni, 19 septembrie 2016

Mozartissimo pe Bulevardul Artelor

- 16-18 septembrie 2016 -

Timp de trei zile, cu ocazia "Zilelor Bucureştiului", pe Bdul Unirii (între Nerva Traian şi Piața Alba Iulia) s-au desfăşurat sesiuni de live painting inspirate din operele lui Mozart, dar şi recitaluri ale unor tineri artişti instrumentişti. În fiecare zi, cu începere de la ora 17, timp de 260 de
minute, trecătorii iubitori de muzică clasică au avut posibilitatea să ignore agitația oraşului oferind sufletului câteva momente de relaxare şi calm. Mă veți întreba, probabil, de ce nu am scris mai din timp despre "Mozzartissimo pe Bulevardul Artelor". Pentru că am aflat foarte târziu! Cu siguranță că, dacă ar fi fost
vorba despre o paradă a curcilor bete, însoțite de cocoşi puşi pe gâlceavă sau o prezentare de modă cu maimuțe deocheate, interesul mediatizării ar fi fost mult mai mare. Astfel că, doar dacă aveai locuința în zonă sau erai în trecere, motivat de un interes divers puteai rămâne surprins de existența acestei manifestări culturale. Dar, revenind la frumusețea evenimentului...Cei prezenți sau, cum
spuneam, aflați intâmplător în zonă au fost martorii unor concerte de muzică clasică deosebite susținute de "Cvartetul Elite", de "Orchestra Simfonică Muntenia" - dirijor Daniel Jinga, "Cvartetul Solaris" şi "Camerata Classica" - dirijor Tiberiu Soare. Duminică, 18 septembrie, în ultima zi a festivalului şi în ultimele ceasuri de vreme bună, înainte de venirea ploilor, după recitalul "Cvartetului Artmusik", peste 200 de persoane, într-o
atmosferă asemănătoare celei de la Ateneul Român, sobră, plină de respect şi apreciere s-au bucurat de concertul extraordinar susținut de "Orchestra Simfonică Bucureşti", sub bagheta dirijorului Jin Wang. Pe parcursul celor trei zile dedicate vieții şi operei lui
Mozart au putut fi întâlniți şi ascultați solişti profesionişti ai genului: soprana Ana Cebotari, Maria Jinga (mezzo-soprană), tenorul Ionuț Popescu şi Iustinian Zetea (bas). Dintre piesele interpretate în cadrul festivalului amintesc
binecunoscutele arii "Una donna a quindici anni", "Smanie implacabili" din opera "Cosi fan tutte" şi "Deh vieni, non tardar" şi "Voi che sapete" din "Nunta lui Figaro".
Chiar dacă am fost prezent mult prea puțin decât mi-aş fi dorit este demn de apreciat efortul regizorului Alice Barb, alături de echipa sa din Casa Artelor.
Nu vreau să par cârcotaş, dar ăsta este adevărul, gol-goluț ca trupul Evei plimbându-se fără conştiință prin Grădina Edenului. Avem artişti din toate genurile de creație, cu o forță interioară extraordinară, cu o abnegație supremă neapreciată financiar la justa valoare şi, ce este, poate, mult mai trist, toți aceştia nu sunt aplaudați suficient pentru ce pot ei oferi sufletului nostru pierdut în griji, printre priorități ce țin de existență, de supraviețuire. Sper că, la ediția a IV-a a acestui respiro sufletesc din marea agitație urbană să existe mai mult interes pentru promovare şi mediatizare. Pentru că mulți, chiar dacă nu realizează pe moment importanța acestor manifestări, în timp le vor aprecia şi dori mai des. Dependența se crează prin repetabilitate.

Gabriel Dragnea

vineri, 16 septembrie 2016

Nevinovăția florilor

Noaptea trecută,
Te-ai apucat să numeri
Nevinovățiile florilor
Captive la fereastră.
În glastră, doar un ecou
Mai păstrează amintirile crinilor,
kva-kva.deviantart.com
Ale spinilor ruginiți din aortă,
Cohortă de gânduri
Adunate în clepsidra singurătății.
Încă o cauți măsurând zările,
Desprăfuind cărările...
Nici urmă de pas,
Nici dorul din glas nu se mai aude...
Iar tu, pe strune mute
Cânți nevinovățiile florilor
absfreepic.com
Captive la fereastră.
Aşa sunt plecările
Şi crude neuitările!
Mergi şi te culcă!
Vor apărea nevinovății noi...
Pentru prima dată,
Mâine seară
Va înflori Regina-Nopții!

Gabriel Dragnea

miercuri, 7 septembrie 2016

Azilul de noapte

În ochii mei se naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite,
Îl simt cum mişcă-ncet sub pleoape obosite
Şi năpădite de-atâtea griji şi doruri.
Dincolo de storuri, aceleaşi suflete îngână
Liniştea păgână a zilelor netulburate de îngeri.
Eu îți vorbesc, tu sângeri şi nu poți vedea
Cum în ochii mei se naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite.
flickr.com

Pustiite mi-au fost cărările, doar pietrele treaptă
Mereu tot mai înaltă spre temple închise,
Biserici interzise visului,
Interzise trupului dornic de dragoste.
Acelaşi staroste, doar noaptea cu lună,
Cu privirea-i bună îmi încătuşează iubirile,
Trăirile nesătule de verde,
Apoi îl privesc cum se pierde
Prin neguri spre ceruri, cum dispare şi moare.
A doua zi, în ochii mei se mai naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite.

O simt cum mă pierde, tresalt când mă minte
Aceeaşi zi fierbinte, când afară ninge
Şi-n trup se prelinge acelaşi izvor de lacrimi,
De patimi care tac în calendare vechi.
Când zeci de perechi de tineri
Se cunună în sufletul meu
Eu, când încerc să adorm la porțile tale
În ochii mei se mai naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite.

Negrăite mi-au fost dorurile,
Interzise zborurile spre taină şi cânt,
Frânt ecoul slujbei de seară
În care tinerii se cunună în sufletul meu.
Eu, încă mai am ochi în care se nasc bătrâni,
Salcâmi cu frunze rare şi flori înruginite.

Doar noaptea mă mai minte - eu rătăcind prin cetate -
Că trupul meu pagodă nu e azil de noapte.

Gabriel Dragnea