Powered By Blogger

vineri, 8 ianuarie 2016

Un Om Nou (o amintire cu Oskar Schindler)



Când 1200 de suflete grele
Gemeau, cu lacrimi împietrite sub pleoape
Ape tulburi se ridicau dincolo de gleznele zdrobite.
Rareori, seara, în secret, sub kipe
mormântul lui Oskar Schindler
Mai scăpau rigid câte-un zâmbet,
Ofrandă adusă unui Dumnezeu nedumerit,
Uimit, lovit de propria creație.
El a început, deodată, să se clatine
Între cele 1200 de suflete încarcerate în umbra crucilor,
În umbra rugilor furate sau pierdute între pământ și cer.
Adună-te, Oskar, îmbrățisându-l i-am spus:
La apus, aruncă-ți privirea și vei mai vedea o zi
Și în copii un mâine ce lovit se va ridica
Și, în timp, va ierta ziua de ieri.
Printre confuze și condamnabile păreri,
Înțepați cu grimase și prejudecăți,
Toți se vor semna în Cartea Destinului:
„Un Om Nou”.
Pentru aripile oferite, încercând să găsim Lumina
Acceptă, dragă Oskar, inelul nostru –
Logodnă a omului cu durerea.

 Gabriel Dragnea    
  07 ian. 2016

luni, 4 ianuarie 2016

Brațe noi



Înmugurite, bătrâne
www.thisiscolossal.com
Răscolesc de-a lungul anilor
File cu amintiri, scrijelesc amăgiri,
Tremură albite
Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor
Cuibărite, neinvitate
În trupurile care-au uitat
Sentimentul și sensul căldurii.

Înmugurite, bătrâne
Se ridică și apoi coboară,
Ramuri dansate de vânt
Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.
www.gettyimages.com
Sunt, poate, singurele
Care mai pot cântări vina,
Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,
Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.
Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup
Să înțeleagă rostul pământului,
Gazdă a celor care mai puteau cânta,
Gazdă a celor care mai puteau visa,
Gazdă a celor care mai puteau crea.

Așa cum sunt ele,
flightmap.wordpress.com
Înmugurite, bătrâne,
Sper că și acum, dar și mâine
Vor putea ridica spre cer
Frunzele căzute și plângânde sub pași
În semn de omagiu pentru sentimentele oamenilor
Și pentru istoria nescrisă a naturii.
Pentru a renaște într-o culoare nouă
Am nevoie de brațe noi
Și, în loc de apă,
De alte și de alte ploi.
                                                  Gabriel Dragnea
                      04 ian. 2016

duminică, 27 decembrie 2015

Stare de fapt



Între penibilul lui Eliade
Și convenția oamenilor
Stă înghesuit, sufocat și îmbrâncit
Reprezentantul naturaleții,
Atins violent cu formalități,
Și judecăți ale celor mulți și în ceață.
Pe față i se citește dezamăgirea.

Aleg să cred că,
Dincolo de albastru și galben,
Libertate și egoism,
Sunt eu, care respir sacadat -
Ca o resuscitare neîntreruptă -
Roșul ce palpită
Căutând diferența dintre subiecți
În Numele Adevărului.
Am știut mereu că personajul pozitiv
Va muri în numele unei cauze netraduse
Sadness by Miki De Goodaboom
Și ignorate în literatura contemporană a Europei.
Și am știut întotdeauna că el
Va fi înviat de public
Într-un film creat în Numele Adevărului.
Timp de șapte săptămâni
Se va vorbi despre gesturi, cuvinte, îmbrăcăminte,
Se va cântări candoarea,
Culoarea hainelor și din obraji,
Retrași vor fi aceia
Care nu vor să creadă în albastru și galben,
Libertate și egoism.

Între penibilul lui Eliade
Și convenția oamenilor
Mă resimt și încerc să mă adun
În universul meu prea puțin corodat
De atâtea nuanțe de gri
Care îmi îmbătrânesc privirea
Și îmi amorțesc sufletul.


20-21 dec. 2015


luni, 5 octombrie 2015

Poeta Alexandra Firiță, finalistă a Concursului de Poezie „Il Chiostro” (Italia)



Am aflat cu bucurie că luna aceasta poeta Alexandra Firiță, stabilită temporar în Italia, a reușit prin poezia ei să cucerească un juriu format din poeți și scriitori, cunoscuți în lumea literară italiană. Poeta din Bolintin-Vale a fost nominalizată pentru obținerea Marelui Premiu la un concurs național de poezie organizat de Cercul Cultural și Creație „Il Chiostro” din  Stradella (localitate aflată la 20 km de Pavia), sub patronajul primăriei orașului și al bibliotecii publice „Pietro Bazzini”.
Concursul, aflat la a VI-a ediție își va desemna cîștigătorii în data de 18 octombrie la sediul Cercului de Cultură și Creație, în prezența oficialităților locale, alături de cunoscuți scriitori și jurnaliști ai Provinciei Pavia. Alături de scriitori precum Buono Nunzio, Losio Romano, Neri Daniela, Tucci Carmela și Quadrelli Chiara, Alexandra Firiță, indiferent de natura premiului pe care îl va obține, va face parte din cuprinsul unei antologii literare, o confirmare a talentului și a valorii textelor sale.


          LA POESIA
(fragment în italiană)

                     La mia poesia è là, lì,
dentro di me, dentro miei sogni,
miei pensieri, nelle mie fatiche.
Nasce allo stesso tempo con l’alba
con il vento sul mare
con le pietre baciate d’eterno,
 muore al tramonto per la
bellezza della luce scalata
dentro di me, per miei amori,
per miei dolori –
e muore un po per risvegliarsi
più bella, più forte, più affascinante
ripulirmi la mente imprigionata
in una vita che scorre
tra la rabbia, l’indifferenza, l’odio
in una vita che sale e scende
per cancellare il tempo, il denaro
le paure, i confini, la solitudine.

                               Poezia (fragment)

Poezia mea este acolo, aici,
 înlăuntrul meu, a viselor mele, a gândurilor mele,
a frământărilor mele.
 Se naște în același timp cu zorii
 cu vântul pe mare
 cu pietrele sărutate de eternitate,
 moare la apus pentru frumusețea luminii
 crescută în mine pentru iubirile mele,
 pentru durerile mele,
 și moare puțin pentru a se retrezi
 mai frumoasă, mai puternică, mai fascinantă,
 curatandu-mi mintea întemnițată
 într-o viață care se scurge
 între supărare, indiferență , ură,
 într-o viață care urcă și coboară 
 pentru a anula timpul, banii,
 spaimele, granițele, singurătatea.


Respectând condițiile de participare, dar mai ales rigorile tehnice impuse în realizarea lucrărilor trimise la concurs, Alexandra Firiță a reușit cu doar două poeme (scrise în limba italiană) să impresioneze jurații prin naturalețea exprimării, sensibilitatea cuvântului care nu și-a dorit niciodată să se dezvolte în spațiul construcțiilor prețioase, voit alambicate (vezi, Doamne, modern-complexe!), prin sinceritatea și limpezimea gândurilor care nu au căutat vreodată să epateze cu orice preț. Și, pentru că, deși am mai spus-o, dar cu alte cuvinte, „simplitatea este condiția principală a frumuseții morale”, nici poeta Alexandra Firiță nu omite acest aspect, important atât în creațiile poetice, dar și în viața cotidiană.
Această viață, care i-a oferit o gamă largă și variată de trăiri, unele pozitive, altele, parcă provocări venite pentru testarea răbdării, a puterii de luptă pe baricadele continuității, a retras-o pentru o bună perioadă de timp din spațiul literar, ea revenind în forță, cu o nouă prospețime, odată cu noul volum de poezie „Aparținând clipei”, apărut anul trecut (2014) la Ed. RawexComs și prefațat de binecunoscuta poetă Victoria Milescu.
Se pare, iată, că nu este vorba doar de o revenire de moment ci, odată cu această nominalizare la un premiu internațional, o promisiune pentru continuitate. Cu ocazia acestui eveniment, poeta Alexandra Firiță a mărturisit: „Voi avea emoții și mă voi gândi la toți bunii mei prieteni care au crezut în mine si care mi-au fost foarte aproape când uitasem că mai am ceva de oferit din punct de vedere poetic. Acel ceva care nu te trădează, acel ceva care nu te minte și care îți dă certitudinea minunii de a fi și care se numeste Poezie. Dincolo de toate Ea este firul roșu care leagă suflete, indiferent de limba vorbită, de culoarea pielii, religie, convenții sociale, creând o patrie universală. Vivat Poezia!”.


a consemnat Gabriel Dragnea