Bandajat la cele mai retrase gânduri,
Aud ambulanța dintre două tăceri.
Se grăbește cu orele, cu trupul
Spre cel mai apropiat spital al uitaților.
Nicio încercare de resuscitare,
Doar o poezie recitată de un clovn
La un semafor cu un intermitent galben pal.
În rezerva cu paturi de sticlă,
Între perfuzia de seară și ecoul unor vechi iluzii,
Între salon și blocul operator
Hristul meu de azi își plimbă crucea cu miros de rai.
După refrenul acestui trap cu îngeri
Cred că voi mai cere o morfină
Pentru venele mele despletite.
Aud ambulanța dintre două tăceri.
Se grăbește cu orele, cu trupul
Spre cel mai apropiat spital al uitaților.
Nicio încercare de resuscitare,
Doar o poezie recitată de un clovn
La un semafor cu un intermitent galben pal.
În rezerva cu paturi de sticlă,
Între perfuzia de seară și ecoul unor vechi iluzii,
Între salon și blocul operator
Hristul meu de azi își plimbă crucea cu miros de rai.
După refrenul acestui trap cu îngeri
Cred că voi mai cere o morfină
Pentru venele mele despletite.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"
The Accident, 1941 - Oswaldo Guayasamin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu