Confesiune

Încă de la început,

când din aglomerația de liniști

s-au născut întrebările cu și despre pași

am intuit o oarecare frumusețe a drumului

fără indicatoare sau gps

sau măcar sfaturi din cel mai banal

ghid despre viață, om și lume.

Mi-au fost de ajuns

harta marilor eșecuri 

ascunsă în ultimele lacrimi 

ale tatălui A

și ecoul întrebării "De ce mie?"

devenită pecete pe toate diminețile

peste care se așezau neputințele,

păsări oarbe într-un labirint al tăcerilor.

A rămas mama, 

autoarea manualului universal

despre sacrificiu,

iubita M, leagănul inimii, al emoțiilor,

certitudinea și echilibrul 

într-o singură îmbrățișare

și privirea-poem a copilului T, 

neatinsă de stridentul lumii.

Pe scena timpului

ne ajutăm unul pe celălalt să înțelegem 

cum pot fi îmblânzite minutele

în clepsidra care numără

trădările, îmbrățișările, rănile

și eliberează uitarea.

Gabriel Dragnea

din volumul în lucru

"După această virgulă"

Confesion de Tess Azalea