În absența umbrelor

Din spatele inimii decupată din arborele
Cunoștinței binelui și răului
Nu apare plângând nicio umbră.
Ca o mantie neagră pe felinarele aprinse
Fiecare petic de noapte își face o falsă reverență
În fața omului
Și se retrage de-a dreapta șarpelui.
În lipsa ei niciun regret.
Niciun om lângă ea pe înguste alei,
Niciun poet care s-o descrie însoțind luna
Rostogolindu-se în Cascada Skogafoss.
În absența umbrelor,
De pe aripile de sticlă mată ale îngerilor 
Toate culorile, ca într-un joc de ștafetă
Fug întinzându-și nuanțele
Pe brațele de lapte ale copiilor,
Pe arbori fără primăvară, pe-altare-n ruină, 
Pe păsări monocrome și poeme despre ea.
Pe ilustratele sepia 

Soldații tineri își iau rămas bun, 

Alergând după un tren
Despre care nu se mai știe nimic.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

facinghistory.org