Am plonjat într-un salt periculos
din brațele-leagăn ale lunii,
prin pletele cerului împrumutate femeii vis,
direct în plasa veche, nesigură a lumii,
o lume care a învățat repede cum se ucid nopțile.
Aripile? Au rămas însângerate
între Marile Porți, între o sabie și un crin.
În singurătate?
Când nu voi mai avea pe cine iubi și ierta,
când nu voi mai avea ce spune și cui,
mă voi retrage discret între două umbre,
să-mi încălzească mâinile și picioarele
la o distanță convenabilă,
doi metri între cele două lumi.
Ce mi-aș dori?
Dacă îl vedeți pe poetul cu nume de Bunăvestire
că își desenează aripi pe trup
dați de veste păsărilor!
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| peacegrooves.blog |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu