Într-o cameră cu pereții zgâriați
De unghiile unui secol
Hrănit cu deșertăciune.
Aici au murit anotimpurile
Agonizând în întuneric și singure
Îmbrățișând umbrele
Precum copiii singurătății
Cerul ocrotit sub aripile păsărilor
Neîmblânzite, rănite,
Răstignite pe cruci de uitare.
Pe ușa aceea deschisă
Am intrat în camera cu tăceri îngenuncheate
Care lăcrimau pe acel Steinway muribund
Cântând, parcă profetic
Îngroparea ultimului vis
Înainte de a deveni un fluture,
O primăvară sculptată
Pe ușa aceea deschisă.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| sursa foto: 1zoom.me |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu