Și mi-ai arătat fântâna cea veche de unde au băut ielele...
Toate misterele erau cioplite adânc
În piatra-străjer de la răscrucea lumilor,
Cu litere însângerate, ascunse printre ierburi moarte.
Veșnic căutând culori în peisaje șterse de vară,
Pentru pictura noii lumi fără aripi de ceară,
Mi-ai furat liniștea salciei plânse, privirea de copil
Renăscută zilnic în glastre cu crini
În numele unui jamais vu trăit doar de cei puțini,
Martori tăcuți în jocul de șah cu oameni-piese, muți
Pe tabla lumii cu opriri dese, dorite
În locuri fără ceruri și dor, părăsite.
Doar mâna Ți-ai întins-o, tremurândă, rece
Și mi-ai arătat fântâna cea veche de unde au băut ielele...
Eu le-am văzut tot dansul de vise despletite
Și pasul care arde doar vechi cărări și iarbă
În lacrimi de cenușă dintr-o floare oarbă.
 |
| gardeninacity.wordpress.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu