Mulți spun că se datorează stelelor...
Ele nu există, spunea cândva un orb bătrân...
Este doar o iluzie, o hartă veche a Cerurilor ascunse,
Mici lumânări desenate în grabă
Să lumineze visele oamenilor fără nume,
Pentru aceia care îşi plimbă minutele rămase
În jurul bisericilor închise şi-n trenuri ruginite,
Trase pe linii secundare, lângă speranțe şi lupte pierdute.
Nu, nu sunt stele, repeta bătrânul orb
Cu ochii săi ce înlăcrimau cerul.
Sunt urme de săgeți aruncate cu frică de arcaşii nopții,
Paznici ai pământului în căutarea Luminii.
Cu fiecare noapte ce va veni, vom alunga somnul,
Privind tot mai nerăbdători prin rănile luminate,
Chipul nostru din viața care va urma.
În noaptea aceasta cerul luminează mai puternic
Şi tot mai orbi vom fi când vom găsi Lumina!
Nu, nu sunt stele, mi-a spus cândva bătrânul,
Sus este doar o hartă cu temerile oamenilor,
Redesenată zilnic cu noi săgeți, călite în sufletele celor rătăciți.
 |
| 3innyc.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu