De cântăreți ai zborului prin umbre
Doar una a fost luată de albatroşi bătrâni,
Stăpâni ai apelor cu valuri mari, adânci,
Au lovit-o de stânci, scăldată în mistere
Lăsând-o la vedere cu rană de lumină.
N-aş fi putut s-o ofer nimănui, aşa neagră şi rece,
Nimeni n-ar fi vrut să plece să-şi caute urmele pierdute
Pe neştiute cărări de gheață, prin pustiu de gând...
În curând, noaptea aceasta spartă va pleca liniştită,
Mulțumită că-şi poate revedea surorile
Când apar zorile descarcerate din trupul timpului inert.
Cert vă spun vouă că, în curând o să plouă
Cu noi amintiri printre versurile poeților,
În glasul cântăreților peste care, cândva,
Undeva, într-un spațiu blocat de-o secundă bolnavă,
O noapte îmbălsămată în tăcere ca o eşuată epavă,
Spera neputincioasă şi gravă într-o mirare deplină
Să adoarmă poeții în răni noi de lumină.
 |
| 3.bp.blogspot.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu